Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
584 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 18 din Adrian şi cite una din Glăjărie, Solovăstru şi Caşva. Satul Adrian pare să fie cel mai 'bun păstrător al acestui colind. Oile se află pe cîmp, păcurarul „zîşe-n ’truşt’e“ iar o mioară se roagă să fie „scoasă“ în primăvară, căci ele îi vor da un suman bun la Crăciun, o lînă mare la Rusalii şi un boţ de caş la Ispas. Colindul este extrem de unitar şi de concentrat; el se compune din 10—12 versuri din câte 7/8 silabe. Ca veche ocupaţie ţărănească, vânătoarea e înfăţişată şi ea în colinde. In Valea Gurghiului se găseşte un bogat ciclu de colinde pe această temă; cele mai importante sínt: 1. cerbul se laudă că nu va putea ji ajuns de calul gazdei, dar e prins şi ucis, iar carnea lui e dată clinilor; acest tip de colind pare a fi răspândit numai în Orşova, de unde a fost înregistrat în patru variante; 2. vînătorii vînează in codru, dau peste Sf. Ion, care a fost trimis pe pământ să boteze pe Cristos; acest subtip e cunoscut în Ibăneşti Pădure şi în Orşo va (patru variante). Agricultura e prezentată în colinde prin tipul Mă luai-luai, care circulă mai ales în nordul şi estul Transilvaniei şi pe care colectivul nostru l-a înregistrat in Ibăneşti Pădure şi Orşova. El descrie povestea fetei care se duce la secerat şi îşi găseşte „o floare din rai“, floare care trîmbiţează şi face să apară iubitul fetei, ciobanul din munte. Lipseşte însă episodul căutării leacurilor şi al înmormântării fetei, care încheie colindul în alte zone folclorice. Observăm însă că aceste episoade s-au constituit, prin diviziune, într-un colind de sine stătător: M-am luat, m-am dusln acest colind se vorbeşte despre bărbatul rănit, care ştie că nu are altă scăpare decât să fie înmormântat şi care îşi spune durerea pentru cei pe care îi lasă în urmă. Textul a fost înregistrat în patru variante, din Hodac, Jabeniţa şi Solovăstru. Un alt colind de război (Op)săracii feciorii, înregistrat în două variante din Solovăstru, deplânge situaţia feciorilor în cursul primului război mondial; ei nu participă la jocul satului, deoarece „i-o băgat Sîrbiafoc“; colindul pare să fi fost creat în anii războiului, fapt care ne asigură şi despre vigoare colindelor în Valea Gurghiului pe la începutul secolului nostru. Riturile de trecere, în mod deosebit plecarea fetei din casa părintească, şi-au găsit şi ele oglindirea în colinde. Unele texte înfăţişează peţirea surorii soarelui. Peţitorii cer turma jumătate şi pe murgul ca zestre, dar soarele încearcă să le micşoreze pretenţiile. Aria de răspîndire a acestui tip de colinde cuprinde satele Hodac şi Ibăneşti Pădure, din care au fost culese patru variante.
