Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
5 FOLCLORUL VĂII GURGHIULUI (I) 571 politice, războaie şi cotropiri etc., au avut drept rezultat pauperizarea pînă la secătuire a locuitorilor de pe întregul domeniu feudal al Gurghiului. De efectele exploatării feudale nu au scăpat, fireşte, nici coloniştii secui care au fost aduşi în zonă, începînd cu secolul XII-lea şi al XlII-lea şi din care nu au rămas pînă la urmă decît cîţiva, în satul Gurghiu. Starea mizeră a ţărănimii explică nemulţumirea ei permanentă în cursul veacurilor, dar oare, datorită sistemului de represiune organizat chiar pe teritoriul domeniului feudal pe oare trăia, nu a putut îmbrăca decît în cazuri cu totul izolate forma unor răscoale de amploare, mărginindu-se la fuga de pe moşii. Aşa cum se arată în Monografia Gurghiului3, la sfîrşitul secolului al XVII-lea au luat drumul pribegiei 86 din iobagii domeniului, care şi-au părăsit sesiile ce le aparţineau şi modestele lor gospodării, în speranţa că vor găsi aiurea condiţii de viaţă mai omeneşti. O speranţă pare să le fi strecurat în suflet campania din 1599— 1600 a lui Mihai Viteazul, care se bucură de sprijinul ţăranilor români şi secui de aici, precum şi răscoala lui Francisc Rákoczy II, căruia i s-au alăturat de asemenea. Sínt semnificative măsurile pe care autorităţile le iau în acest ţinut în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloşca şi Crişan, precum şi în împrejurările revoluţiei de la 1Э48, oare au avut răsunet şi aici. Deşi, cum spuneam, solul şi clima din ţinutul Gurghiului nu sínt favorabile culturilor agricole, agricultura a ocupat întotdeauna un loc însemnat între îndeletnicirile locuitorilor lui. Ea ia fost completată de creşterea vitelor mari, a oilor şi porcilor, care beneficiau de păşuni întinse, care le asigurau hrana necesară atît în timpul păşunatului, cît şi iarna. Pomicultura, viticultura şi albinăritul, la care, de prin secolul al XVII-lea, dar mai ales începînd cu secolul următor, se adaugă lucrul la pădure, vin să completeze principalele ocupaţii ale locuitorilor din zonă. îndeosebi, după 1905, cînd se construieşte calea ferată forestieră Reghin— Lăpuşna, exploatările forestiere absorb un tot mai mare număr de ţărani din întreaga regiune. în ordine folclorică, faptul acesta va avea o influenţă asupra dezvoltării unei interesante forme a povestitului popular şi a întregii vieţi a poveştilor populare din satele Gurghiului. Cele cîteva ateliere şi fabrici înfiinţate pe domeniul Gurghiului (mai ales în satul Gurghiu) la sfîrşitul secolului al XVII-lea (o fabrică de 3 Cf. Teodor Chindea, Nicolae Lateş, Monografia Gurghiului, Tîrgu Mureş, 1971, p. 37. Toate datele cu caracter istoric, precum şi cele privitoare la viaţa socială din trecutul ţinutului le-am luat din această lucrare (p. 37—101).
