Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
572 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU S hîrtie, una de porţelan şi alta de rachiu), la care se adaugă fabrica de sticlărie de la Glăjărie din secolul al XVIII-lea nu au avut consecinţe vizibile în ceea ce priveşte modificarea structurii sociale a localităţilor şi nici a modului de viaţă tradiţional al locuitorilor lor. Evident, aspectul etnografic al zonei a suferit modificări însemnate în cursul timpului, în special după cel de al doilea război mondial, cînd procesul de înnoire a satului românesc a început să cunoască un ritm foarte viu. Pivele şi morile de apă, foarte numeroase odinioară, au devenit rarităţi. Arhitectura populară înregistrează şi ea înnoiri continui; au dispărut aproape cu desăvîrşire casele de tip vedhi acoperite cu paie sau cu şindrilă şi cu pămînt pe jos, făcînd loc caselor din cărămidă, acoperite cu ţiglă şi prevăzute cu duşumele de lemn. Elementele tradiţionale sínt însă prezente uneori în arhitectura nouă, în pofida modernităţii şi confortului ce-1 oferă. Modificări substanţiale se pot surprinde în domeniul mobilierului şi gătelii interioare a caselor, fără însă ca industria casnică să fi renunţat să-şi aducă contribuţia la înpodobirea acestora. Portul popular este încă bine păstrat în majoritatea satelor Gurghiului, dar elementele ce-1 compun poartă pecetea evoluţiei gustului locuitorilor de astăzi etc. Schimbările ce s-au produs la nivelul mentalităţii populare şi care se răsfrîng copios în domeniul creaţiei folclorice şi a culturii populare în sensul cel mai larg al cuvîntului, se explică şi aici prin schimbările survenite în structura economico-socială a satelor, între care sínt de amintit transformarea socialistă a agriculturii (pe valea inferioară a Gurghiului), noile condiţii moderne, în oare se desfăşoară exploatările forestiere, schimburile vii dintre sat şi oraş şi nu în ultimul rînd dezvoltarea învăţămîntului şi acţiunea cultural-ştiinţifică organizată, inspirată şi susţinută de stat. Cercetările întreprinse de noi în domeniul folclorului au surprins, în mod deliberat, procesele de înnoire a folclorului, fără să neglijăm valoroasa creaţie tradiţională, a cărei culegere nu mai putea suferi vreo amînare, tocmai din cauza ritmului viu de transformare şi de dispariţie a ei. Stadiul de evoluţie a diverselor categorii folclorice, funcţiile noi pe care le îndeplinesc ele în actualitate, atitudinea diverselor generaţii faţă de ele, frecvenţa cu care apar diferitele specii ale folclorului tradiţional, gradul de închegare a deosebitelor producţii ce le ilustrează, structura generală a repertoriului folcloric al satelor, toate pun în lumină realităţile culturii populare de astăzi a zonei Văii Gurghiului. Dumitru Pop