Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
9 CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ETNOGRAFICE MUREŞENE 559 industrie ţărănească, tot ceeace oglindeşte viaţa materială şi spirituală autentică a acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre, încercând să scoată în evidenţă evoluţia şi varietatea acestora. „Colecţiile etnografice — scrie el — au drept scop de a păstra prezentul pentru viitor, ca în viitor să se cunoască trecutul. Trecutul nu cedează prezentului decît cu condiţia de a-i lăsa ca moştenire aceste urme a căror însemnătate şi număr variază“.24 Pe lingă obiecte aparţinînd etnografiei româneşti a colecţionat şi obiecte specifice culturii populare maghiare şi germane, cele două naţionalităţi care au convieţuit pe aceste meleaguri împreună cu românii. Valoroasa colecţie care se păstrează şi astăzi în depozitele Muzeului judeţean, demonstrează rafinamentul colecţionarului, care a ştiut să selecţioneze ceea ce era original, tipic, de o mare /valoare artistică sau ştiinţifică, dintre numeroasele obiecte de imitaţie ori artizanale. Aceste obiecte au fost conservate şi păstrate în continuare, în condiţii optime, formînd tezaurul secţiei de etnografie. A. Filimon a căutat să le studieze şi să le valorifice prin expoziţii organizate în ţară şi peste hotare, precum şi prin lucrările ştiinţifice elaborate. Cercetările făcute de A. Filimon în domeniul arheologiei şi etnografiei au urmărit să demonstreze continuitatea românilor pe aceste meleaguri. In articolul „Oontribuţiuni la vechimea românilor în Andeal“,25 evidenţiază acest lucru. El argumenta că poporul nostru şi-a păstrat, de-a lungul veacurilor, ocupaţiile sale străvechi, agricultura şi creşterea animalelor, cu tradiţiile şi obiceiurile legate de acestea. „Fenomenul nu poate fi atribuit altor împrejurări decît exclusiv continuităţii perpetue .. ,“26, concluzionează el. Scoate în evidenţă asemănarea dintre elementele decorative ale ceramicii din Hallstatt şi La Téne, cu cele ale obiectelor etnografice din zilele noastre. „Originea ceramicii eu val sau a ornamentului cu linii ondulate, linii în zig-zag, este în neolitic şi continuă şi în zilele noastre. Existenţa acestui motiv ca ornament decorativ nu încetează nici în era Daciei romane, ci continuă ca un element local. El continuă şi mai departe şi în evul mediu.“27 Aduce argumente teoretice potrivit cărora ornamentul ar fi de origine proto-romană. Arată că slavii l-au preluat de la populaţia daco-romană încă din primele secole ale erei noastre. O altă dovadă a continuităţii este existenţa ceramicii din 24 Idem. 25 Idem. 26 Idem. 27 Idem.
