Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
552 VALÉR POP 2 comparaţie cu lucrările de valorificare a cercetărilor etnografice privind cultura materială, arta populară, obiceiurile populare.* Bucurîndu-se de forme de relief variate, judeţul Mureş cuprinde mai multe zone etnografice: Cîmpia Transilvaniei, Valea Tîrnavelor, zona prem'ontată şi montană a masivelor Călimani-Gurghiu şi unele subzone cu un specific bine conturat şi individualizat: Valea Nirajului, Valea Gurghiului, Valea superioară a Mureşului. Mulţimii zonelor şi subzone^ lor etnografice îi corespunde o mare varietate a folclorului şi etnografiei acestor meleaguri, forme multiple de manifestare a spiritualităţii populare. In cele ce urmează vom examina doar contribuţia adusă de etnografii mureşeni la valorificarea patrimoniului cultural al judeţului prio- vind: ocupaţiile, meşteşugurile, arta populară, credinţele şi obiceiurile, \ fără a ne ocupa de folclor, deşi cele două ramuri ale culturii populare s-au dezvoltat împreună, deoarece etnografia şi folcloristica şi-au delimitat şi individualizat sfera de cuprindere şi manifestare. înainte de anul 1918 preocupările pentru cercetarea şi valorificarea etnografiei mureşene au fost rare şi spontane, datorită faptului că etnografia ca ştiinţă era la începutul formării sale. Intelectualii români şi-au îndreptat activitatea cu precădere spre arheologie, istorie, încercînd să dovedească drepturile naţiunii române asupra pămîntului strămoşesc, de a scoate la lumină mărturiile ce dovedesc continuitatea noastră milenară pe aceste meleaguri, iar intelectualii maghiari şi saşi, preocupaţi de problemele culturii populare, şi-au extins sfera de activitate asupra altor regiuni ale Transilvaniei. O personalitate de seamă a plaiurilor mureşene a fost Simion C. Mîndrescu, profesor universitar erudit, om politic şi diplomat, publicist, luptător neobosit pentru cauza românilor din Transilvania. C. Mîndrescu s-a născut la 18 iulie 1868 în comuna Vătava, satul Rîpa de Jos, dintr-o familie de ţărani. Petrecîndu-şi copilăria la ţară, participînd în mod direct la întreaga viaţă a satului, viitorul folclorist a cunoscut frămîntările vieţii rurale, preocupările consătenilor, hărnicia, ospitalitatea şi mai ales dragostea de viaţă, oglindite în datinile şi obiceiurile lor pe care a încercat să le facă cunoscute întregului popor român. Descriindu-le ca un vizionar, el realizează o copie fidelă a acestora. Prima sa lucrare de acest gen a fost „O nuntă în Rîpa de Jos“, publicată în „Revista Nouă“, nr. 6—7/1898, Lucrarea prezintă obiceiul începînd cu des* Exprim mulţumiri colegului Dimitrie Poptănaş pentru sprijinul acordat în documentarea prezentului studiu.
