Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
512: PETRE BUNTA 6 pe cît de repede curge în general viaţa. Şi noi trebuie să ştim să adoptăm tactica noastră şi sarcinile noastre imediate la particularităţile fiecărei situaţii date“4. în decursul activităţii practice a partidului, una sau alta dintre probleme ajunge pe prim plan, iar partidul trebuie să găsească în cursul activităţii sale practice şi în cadrul acesteia, veriga principală. Care a fost în acel moment istoric al României această verigă principală? După părerea noastră, veriga principală a tacticii P.C.R. în perioada 23 August 1944—6 martie 1945 a fost gruparea tuturor forţelor politice antifasciste şi democratice în jurul clasei muncitoare în cadrul Frontului Naţional-Democratic şi mobilizarea lor la lupta revoluţionară. în vederea îndeplenirii acestui deziderat, o importanţă majoră o avea întărirea unităţii clasei muncitoare, hegemonul revoluţiei populare. După victoria insurecţiei naţionale antifasciste din august 1944, Partidul Comunist Român, împreună cu militanţii Partidului Social-Democrat au acţionat în direcţia consolidării şi dezvoltării Frontului Unic Muncitoresc, în ciuda unor greutăţi provocate de activitatea reacţiunii şi a elementelor scizioniste din Partidul Social-Democrat, învingînd numeroase prejudecăţi şi reminiscenţe provenite din perioada sciziunii. Partidul comunist nu considera F.U.M. ca un acord de colaborare temporară, ci ca un pas important spre realizarea deplinei unităţi a clasei muncitoare pe baza învăţăturii marxist-leniniste5. Pornind de la o analiză realistă a situaţiei social-politice din România şi sarcinilor revoluţionare, cele două partide muncitoreşti au apreciat că este necesară consolidarea neîntreruptă a unităţii de acţiune, lărgirea treptată a sferei de activitate comună în principalele probleme privind lupta pentru cucerirea puterii politice, îndepărtarea cu forţe unite a piedicilor şi greutăţilor ce se iveau. în lumina experienţei istorice potrivit căreia forţa proletariatului sălăşluieşte în organizarea şi unitatea rîndurilor sale, C.C. al P.C.R. a adresat la 26 august 1944 un apel tuturor muncitorilor prin care le cerea: „Uniţi în Frontul Unic Muncitoresc, puneţi-vă în fruntea luptei de eliberare a poporului român! Refaceţi imediat organizaţiile voastre sindicale! Organizaţi comitete patriotice de fabrică, alese de toţi muncitorii, pentru recrutarea de luptători, conducerea luptei patriotice şi menţinerea ordinei în fabrici, uzine şi în cartiere“6. Arătând necesitatea unităţii clasei muncitoare, manifestele ca „Pentru unitatea 4 V. I. Lenin, Opere, voi. 23, E.S.P.L.P., 1953, p. 328. 6 Scînteia, din 2 februarie 1948. 6 România Liberă, din 26 august 1944.
