Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
NECROPOLA DE LA BÂIŢA ŞI PROBLEMELE TRACIZÄRIX ENCLAVEI SCITICE DIN TRANSILVANIA VALENTIN VASILIEV In procesul dezvoltării istorice de pe teritoriul României, perioada hallstattiană tîrzie constituie perioada de cristalizare a culturii geto-dacice. Cu alte cuvinte, Hallstatt-ul tîrziu reprezintă începutul unei etape de sinteză treptat accelerată, la capătul căreia — în urma unei evoluţii de cîteva secole — s-a aflat acea cultură unică în felul ei, care a fost cultura geto-dacică în epoca clasică. Apare deci cît se poate de evident faptul că cercetarea, investigarea aprofundată şi sub toate aspectele a Hallstatt-ului tîrziu are o importanţă cu totul deosebită pentru sesizarea, cunoaşterea şi interpretarea adecvată a acestui fenomen complex, care este cristalizarea culturii geto-dacice. Dar studierea temeinică a acestui fenomen şi a epocii respective are o mare importanţă şi pentru înţelegerea însăşi a esenţei perioadei următoare, adică a Latene-ului geto-dacic, deoarece o serie de probleme complexe, proprii acestei perioade ulterioare, nu pot şi nu vor putea fi îndeajuns de bine înţelese sau explicate, în totalitatea lor, fără cunoaşterea detaliată a fenomenelor din Hallstatt-ul tîrziu. Cercetarea în ansamblu a Hallstatt-ului tîrziu, mai exact cunoaşterea riguroasă a fenomenelor ce se manifestă în această epocă, presupune cercetarea amănunţită a tuturor grupelor culturale existente în această perioadă pe teritoriul României, cu precizarea caracterului fiecăreia, a momentului şi cauzelor apariţiei, legăturile lor genetice, ariile de răspîndire, interinfluenţa şi raporturile cronologice dintre ele. în fine, nu mai puţin importantă este şi precizarea momentului şi cauzelor dispariţiei unor grupe şi a culturii lor materiale. Trebuie însă subliniat şi înţeles faptul că fiecare din aspectele şi fenomenele din Ha. tîrziu îşi au importanţa lor pentru înţelegerea însăşi a esenţei acestei epoci, precum şi a evoluţiei ulterioare a societăţii geto-dacice şi de aceea nici unul din ele nu trebuie neglijată. 4 — Marisia voi. VI,
