Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
13 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 457 siunea ei, restul fiind emise de guvernul maghiar56. Intrucît răspunsul de la Banca Austro-Ungară sosise după începerea operaţiunii de ştampilare, Resortul finanţelor, prin Ordonanţe întregitoare în chestiunea ştampilării bancnotelor de coroane nr. 6762-1919, făcea cunoscut că erau admise la ştampilare şi bancnotele de 20 cor. emisiunea II. şi cele de 10 000 cor. Se anunţa, de asemenea, că după 10 iulie comisiile de ştampilare îşi încetau activitatea ştampilării justificate urmînd să se mai facă încă o lună, însă numai la Resortul finanţelor57. Primpretorii din judeţul Cojocna au fost înştiinţaţi despre hotărîrea Resortului de finanţe din 3 iulie 1919 de a se admite la ştampilare şi bancnotele de 20 şi 10 000 cor.58 *. La 4 iulie 1919, printr-un ordin circular telefonic, prefectul judeţului Cojocna cerea primpretorilor să publice în toate comunele, pentru ca toţi locuitorii „şi din cele mai depărtate colţuri să aibă cunoştinţă că ştampilarea bancnotelor se va înfăptui pînă cel mult 10 iulie, să-şi prezinte pînă atunci toţi banii la ştampilare, că termenul acesta nu se mai amînă“39. Un comunicat al Resortului de finanţe apărut în „Revista Economică“ din 5 iulie 1919 avertiza publicul că „ştampilarea coroanelor în curgere se va încheia necondiţionat la 10 iulie orele 6 p.m. şi că o prelungire a acestui termen nu va avea loc.“ Acest Comunicat avea menirea de a-i alerta pe oameni, de a-i determina să dea mai prompt chemare Ordonanţei privind ştampilarea şi nu putea să însemne de fapt ceea ce spunea. De o încheiere aşa de categorică a operaţiunii de ştampilare nu putea fi vorba, şi cei care ştiau acest lucru cel ma bine örau conducătorii Resortului de finanţe. Astfel că apare ca ceva firesc şi absolut indicat un alt Comunicat al Resortului de finanţe din 8 iulie 1919, prin care se anunţa că, din cauza imposibilităţii comisiilor de a ştampila bancnotele prezentate60, se continua ştampilarea încă 8 zile peste termenul fixat, adică pînă în 18 iulie61. Un element care a determinat prelungirea termenului a fost cu siguranţă şi faptul că Avizul pentru ştampilarea şi a bancnotelor de 20 cor, emisiunea a H-а şi de 10 000 cor. fusese dat doar cu cîteva zile înainte de 10 iulie, ceea ce a făcut imposibilă ştampilarea lor într-un timp aşa de scurt. In unele locuri, 56 D.A.D., 1919—1920, p. 695. 57 „Gazeta Oficiala“ nr. 41—44 din 10, 17, 21, 26 iulie 1919, p. 3. 58 Arh. Stat. Cluj-Napoca, fond. Prefectura jud. Cojocna,, act. 1271/1919. 69 Ibidem. 60 „Erau comisiuni judeţene care rămăseseră pe ziua ultimă a ştampilării cu 100—200 milioane de coroane“, D.A.D., 1919—1920, p. 695. 61 „Revista Economică“, nr. 28 din 21 iulie 1919, p. 276; „Gazeta Poporului“, nr.. 29 din 20 iulie 1919; „Patria“, nr. 116 din 10 iulie 1919; „Românul“ din 11 iulie 1919 anunţa că prefectul judeţului Arad, I. Marşieu, intervenise pentru prelungirea ştampilării cu încă 8 zile.
