Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
11 ASPECTE ALE VIEŢII SANITARE 441 lor48, prin care li se comunica înfiinţarea inspectoratelor igienice, raza lor de activitate şi persoana numită ca inspector igienic49. Se făcea o şi mai clară precizare a raporturilor dintre inspectorate şi organele administrative şi sanitare. Laboratoarele urmau să execute în mod gratuit toate cercetările privind combaterea bolilor contagioase. Se stabileau ca obligatorii cercetările la fiecare caz de tifos exantematic, febră tifoidă, holeră, ciumă, difterie, antrax. Prin adresa 9497 din 20 decembrie 1919 Resortul propunea Marelui Cartier General, Serviciul Sanitar, pe baza convorbirilor deja avute, ca inspectoratele igienice să fie forul suprem regional în toate chestiunile de igienă socială, atît pentru serviciul civil cît şi militar50. In sfîrşit, prin Ordonanţa nr. 3 privitoare la executarea Decretului XXI se detaliau raporturile inspectoratelor igienice cu serviciile sanitare judeţene51. înfiinţarea inspectoratelor igienice, instituţii tehnice care să îndrume întreg serviciul igienic, în vederea prevenirii şi combaterii bolilor contagioase, se înscrie ca o lăudabilă realizare52. în perioada imediat următoare războiului, larga răspîndire a tuberculozei şi mortalităţii infantile au cerut măsuri energice din partea Consiliului Dirigent, pentru combaterea şi prevenirea lor. Acestor scopuri 48 Atribuţiile Inspectoratelor igienice erau: combaterea bolilor contagioase acute şi cronice; supravegherea şi controlul întregului serviciu igienic şi al tuturor instituţiilor de ocrotire; formarea personalului igienic, de dezinfecţie şi deparazitare; ţinerea de cursuri şi conferinţe de igienă socială; supravegherea aprovizionării cu apă; controlul igienic al întreprinderilor industriale. Cf. fond Iuliu Moldovan dosar 1, pp. 76—77; A. Voina, op. cit. p. 745. 49 Arhivele Statului Braşov, fond cit., act nr. 5832/1919; 50 Fond Iuliu Moldovan, dosar nr. 1, f. 110; 51 „Gazeta Oficială“ nr. 85 din 5 februarie 1920, p. 2; 52 „Drapelul“, nr. 146 din 29 noiembrie 1919; „Patria“, nr. 226/1919; „Tribuna Socialistă“, nr. 56 din 23 noiembrie 1919; Tratat de sănătate publică .. ., p. 80. Redăm succint activitatea Inspectoratului igienic Braşov, din prima jumătate a anului 1920. Inspectoratul şi-a început activitatea la sfîrşitul lui februarie 1920. Printr-un apel către toţi medicii judeţului, s-au făcut cunoscute scopurile inspectoratelor igienice, au fost înştiinţaţi despre bolile care erau obligatorii pentru cercetat. Pentru a se împiedeca răspîndirea bolilor aduse de persoane venite din alte ţări, s-a dispus ca toate acestea să fie ţinute sub observaţie medicală. Pînă la 6 august 1920 — data documentului pe care îl utilizăm — în laboratorul inspectoratului se efectuaseră 130 de cercetări bacteriologice şi 300 de cercetări reacţia Wassermann. Pentru împiedicarea extinderii bolilor infecţioase, s-au făcut din partea inspectoratului, în toate cazurile unde s-a ivit vreo boală epidemică, inspecţii şi s-au luat, împreună cu medicii de acolo, măsurile necesare (Făgăraş, Mediaş, Sighişoara, Braşov). în domeniul social-igienic, din cauza greutăţilor întîmpinate cu mijloacele de transport, s-a mărginit doar la oraşul şi judeţul Braşov. Inspectoratul, în strînsă legătură cu ambulatorul policlinic, a lucrat şi în vederea combaterii tuberculozei. Cf. fond Iuliu Moldovan, dosar 1, f. 208—210. Un alt inspectorat, cel din Satu Mare, s-a înfiinţat la 1 octombrie 1919, instalîndu-se însă definitiv abia în vara anului 1920. Cf. Ibidem, f. 206.
