Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
432 GHEORGHIŢA IANCU, GHEORGHE IANCU 2 In ansamblul strădaniilor de depăşire a acestui greu moment, un important rol l-a avut Congresul medicilor români, ţinut la Sibiu în 28 ianuarie 1919. Congresul a fost convocat din iniţiativa unui comitet provizoriu, avîndu-1 ca preşedinte pe Iuliu Haţieganu, şi au participat „ ... aproape toţi medicii români din Transilvania“, un delegat al serviciului sanitar al Marelui Cartier General, reprezentanţi ai Consiliului Dirigent şi ai Reuniunii medicilor saşi din Sibiu4. Programul congresului a fost prezentat de Iuliu Moldovan, astfel că principiile expuse vor constitui în fapt liniile directoare în activitatea secţiei sanitare, dintre care multe s-au şi concretizat în decursul activităţii Consiliului Dirigent. Participanţii la congres au dezbătut chestiunile sanitare, atît cele principale, cit şi cele de acţiune imediată, în corelare cu organizarea serviciului sanitar din vechea Românie, fiind conştienţi că, prin eforturile tuturor, perioada de tranziţie pe care o străbăteau putea înceta cit mai grabnic. Era aceasta o stare de spirit firească, ce s-a manifestat cu pregnanţă în epocă, în diferitele compartimente ale vieţii social-economice. Notabilă în acest sens a fost şi opinia lui Iuliu Moldovan, referitoare la necesitatea înfiinţării unei asociaţii generale a medicilor din întreaga ţară. Propunerile formulate vizau schimbări în legislaţia sanitară, in sensul că dreptul de a dispune în problemele sanitare să revină autorităţilor sanitare şi nu administrative ca pînă atunci.5 S-a considerat necesar a se recomanda autorităţilor să acorde o atenţie sporită chestiunilor de igienă, de prevenire a bolilor, aspecte neglijate în trecut. Se cerea imperios impulsionarea activităţii medicale la sate, acolo unde, în concepţia participanţilor, trebuia să fie „baza acestui serviciu“6. Propunerile adoptate de congres „după serioase şi mature discuţiuni“ aii fost prezentate Consiliului Dirigent „ . . . din fierbintea dorinţă a medicilor români a servi cit mai bine marea cauză naţională“7. şi revoluţie, întreg serviciul spitalicesc era într-un hal nemaipomenit, lipsă de bani, alimente, medicamente, instrumente, datorii şi pretenţiuni enorme, aprovizionarea cu medicamente exploatată de speculanţi“, cf. fond Iuliu Moldovan, dosar 3, f. 52—53; Aurel Voina, Organizarea sanitară a Transilvaniei în primul deceniu al Unirii (In: Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul [1918—1928], voi. I, Bucureşti, 1929, pp. 739—740). 1 Vezi Procesul-verbal al Congresului, în fond Iuliu Mlodovan, dosar 2, f. 1-—9; „Telegraful Român“, nr. 10 din 25 ianuarie/6 februarie 1919; A. Voina, op. cit., p. 740. 5 Victor Onişor, Principii de organizare administrativă a Ardealului, în „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială“, 1920. II, nr. 1—3, pp. 1—24. 6 Fond Iuliu Moldovan, dosar 2, f. 3, 45. 7 La 8 februarie 1919, Biroul Congresului medicilor a înaintat Consiliului Dirigent mai multe propuneri adoptate de Congres: serviciul sanitar public să fie organizat pe baze noi, cu concursul medicilor; să se înfiinţeze un minister al salubrităţii publice, care să fie înzestrat cu putere de iniţiativă legislativă şi cu putere