Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

II. Istorie

ASPECTE ALE VIEŢII SANITARE DIN TRANSILVANIA ÎN PERIOADA 1918—1920

GHEORGHIŢA IANCU, GHEORGHE IANCU

După unirea Transilvaniei cu România, toate chestiunile de natură sanitară, igienică şi de ocrotire din Transilvania — care ţinuseră pînă atunci de ministerele maghiare de interne, comerţ, industrie şi război — au intrat în competinţa Resortului ocrotirilor sociale din cadrul Consiliului Dirigent1. Resortul grupa, deci, un ansamblu de probleme, care se puteau încadra în sensul larg al noţiunii de ocrotire socială, lucru care se vede clar din organizarea şi programul său,2 dar mai ales din urmărirea activităţii desfăşurate în intervalul decembrie 1918 — aprilie 1920.

In munca de reorganizare a vieţii sanitare trebuiau învinse uriaşe dificultăţi, rezultate fie ale războiului mondial, fie ale politicii discriminatorii faţă de români a regimului dualist. Datorăm lui Iuliu Moldovan, secretarul general oare şi-a început efectiv activitatea la Resort în 16 decembrie 1918, un amplu tablou al realităţilor sanitare în perioada imediat următoare Unirii3.

1 Organizarea Resortului Ocrotirilor Sociale: şef de resort — loan Flueraş, apoi Tiberiu Brediceanu; secretar general — Iuliu Moldovan; direcţia sănătăţii — Marius Sturza, consilier de resort; colaboratori principali — Iuliu Anca, Vasile Ilea, Petru Vlad, consilieri de secţie; direcţia ocrotirilor — Lazăr Popoviciu, consilier de resort; Eleonora Lemenyi şi Octavian Costea, consilieri de secţie; direcţia tehnică — Alfred Binder, consilier de resort; direcţia contabilităţii — Bazil Ternăveanu, director; direcţia administrativă — Iosif Popoviciu, director; contenciosul —• Tudor Moisil; direcţia asigurărilor sociale — Aurel Vasile; depozitul de medicamente — farmacist Gheorghe Cuteanu; economat — Emil Nemeş; inspector al muzeelor — Coriolan Petreanu; inspector al teatrelor — Emil Isac, cf. Arhiva Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, fond Iuliu Moldovan, dosar 1, f. 80.

2 „Renaşterea Romănâ“, nr. 1 din 6/19 ianuarie 1919.

3 Personalul resortului consta doar din 5 funcţionari. In posturile de medici primari de judeţ, medici şefi ai oraşelor era un singur român. Nu era nici un medic primar de spital român, nici un administrator. Ţinuturi întregi locuite de români erau lipsite de orice îngrijire sanitară (Munţii Apuseni, Cîmpia Transilvaniei). Lipsea în Transilvania un serviciu de combatere a epidemiilor, nu se găsea nici un laborator de bacteriologie şi doar o singură instituţie de dezinfecţie, la Arad. Pentru combaterea tuberculozei nu era aproape nimic iniţiat, iar împotriva bolilor venerice nu se adoptase nici o măsură de prevenire sau de tratament, în condiţiile în care ele ajunseseră „în mod îngrozitor răspîndite“. „Iar după timpul de război