Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
410 MARCEL ŞTIRBAN 24 ţinut, de pildă la Congresul lor de la Sibiu, din ianuarie 1919 că pămînturile expropriate să formeze un fond funciar naţional, administrat de comune sub supravegherea statului. Terenurile din acest fond — cu excepţia pădurilor, ce urmau să rămînă în proprietatea comună — trebuiau acordate ţăranilor lipsiţi de pămînt sau asociaţiilor ţărăneşti, în parcele de mărimea necesară unei gospodării ţărăneşti mici, pe termene care nu puteau fi mai mici de 60 de ani63. Ideea folosirii pămînturilor expropriate în comun, în cadrul obştiilor, a fost răspîndită prin intermediul ziarelor „Tribuna socialistă“64, „Erdélyi Munkás“65 şi altele. în programul aceluiaşi partid, în primăvara anului 1920, s-a vorbit, de asemenea, de împărţirea pămîntului expropriat ţăranilor care au prea puţin pămînt, sau tovărăşiilor săteşti66 iar rezoluţia Congresului „Partidului Socialist din Ardeal“, ce avusese loc în toamna anului 1920, recunoscînd dreptul ţărănimii de a hotărî ea însăşi forma de proprietate, a continuat, de asemenea, să recomande ţăranilor să cultive pămîntul ce-1 vor primi prin tovărăşii, în mod colectiv.67 Aşadar, atît în programele partidului socialist din vechea Românie, cît şi în ale celui din Transilvania, pînă la crearea Partidului Comunist Român, în mai 1921, căile de soluţionare a problemei agrare, şi în cadrul acesteia, a problemei ţărăneşti în mod special, nu au fost suficient de bine clarificate. Nu au exprimat, legat de problema agrară, toate aşteptările ţărănimii. Alături de teze care exprimau real, obiectiv, cerinţele societăţii româneşti de la sfîrşitul primului război mondial, au preconizat, o vreme, în problema proprietăţii agrare şi teze care nu se potriveau situaţiei concrete din ţara noastră, ca ideea trecerii pămîntului expropriat în proprietate de stat. Un prim program revoluţionar, opus programelor agrare burghezomoşiereşti, menit a servi pătura ţărănimii cu cea mai măreţ arie de răspîndire din ţara noastră, aceea a ţărănimii sărace, a fost pus în dezba-63 Documente . . . 1916—1921, p. 156. 04 „Tribuna Socialistă“, nr. 20 din 31 iulie 1919; 65 „Erdélyi Munkás“ nr. 5, din 22 februarie 1919, nr. 6 şi 28 din martie acelaşi an. 66 „Tribuna Socialistă“ nr. 20 din 16 mai 1920. 67 Ibidem nr. 36 din 5 septembrie 1920, p. 5. Pentru analiza concepţiei socialiste, agrare, din perioada cercetată a se vedea Ionescu Toader, Consideraţii cu privire la caracterul orinduirii capitaliste în presa socialistă din Transilvania în perioada 1891—1918. Forum, Ştiinţe Sociale, 1973, 5, nr 5, pp. 125—132; Georgescu, Elena, Dezvoltarea concepţiei programatice în mişcarea muncitorească din România pînă la crearea P.C.R., Anale de istorie 1971, nr. 5, pp. 89—103; Dragne Florea, Poziţia mişcării muncitoreşti din România faţă de ţărănime în perioada 1918—1921. Anale de istorie, 10, 1964, nr. 3, pp. 59—75.
