Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
25 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 411 terile Congresului I al Partidului Comunist Român din mai 1921. Ţinîndu-se seama de etapa de dezvoltare în care se găsea România, s-a cerut atunci lichidarea proprietăţii mari private, a celei bisericeşti şi de stat. Pămîntul trebuia dat ţăranilor săraci în proprietate individuală sau colectivă. Cu acelaşi prilej a fost respinsă ideea trecerii pămîntului moşieresc în proprietate de stat, susţinută de unii reprezentanţi ai partidului. Această teză, foarte frecventă pînă la Congres a fost considerată ca fiind necorespunzătoare situaţiei din ţara noastră. Era opusă tocmai dezideratului pentru care luptase vreme îndelungată majoritatea ţărănimii.68 Dtipă ce am urmărit foarte succint şi în linii generale diversele puncte de vedere exprimate doctrinar în legătură cu proprietatea agrară şi tipurile de proprietate, în perioada 1919—1921, vom încerca să urmărim cum au fost puse aceste probleme concret în decretul lege 3911/1919 şi în Legea definitivă de reformă agrară pentru Transilvania din iulie 1921. Urmărim îndeosebi răspunsurile date celor două principale probleme ale reformei agrare: ce se va expropria potrivit legislaţiei (nu doctrinelor) şi cui urma să se dea pămîntul prin împroprietărire. Aflăm în felul acesta şi răspunsurile date la tipurile de proprietate preconizate prin legislaţia reformei agrare pentru Transilvania din anii 1918—1921. Decretul-lege 3911/1919 prevedea două categorii principale de expropriere: totale şi parţiale (articolele 2—12). Se vorbea de o expropriere totală a proprietăţilor imobiliare a căror proprietari erau supuşi unor state străine sau în cazul persoanelor morale publice sau private, instituţii, corporaţiuni, fundaţii, bănci, întreprinderi, atunci cînd terenul propriu de activitate al acestora era în afara graniţelor României. Persoanele morale publice sau private, instituţiile şi fundaţiile amintite puteau fi expropriate şi atunci cînd domiciliul lor era între graniţele României, făcîndu-se excepţii, numai pentru acele moşii şi părţi ale lor care serveau nemijlocit un scop special ştiinţific, artistic, educativ sanitar, caritativ sau economic. Nu intrau în aceste prevederi şi, în consecinţă nu puteau fi expropriate pădurile, păşunile de munte, izlazurile comunelor politice, ale composesoratelor fixate în punctele b, c şi d ale paragrafului 1, articol de lege XIX din 1898, ale comunităţilor de avere a fostelor regimente de graniţă. Erau scutite de expropriere şi acele păduri care ser-68 Documente ... 1916—1921, pp. 656—669; Deac A., Dragne FI. Lucrările, Congresului I. al P.C.R., An. Inst. Ist. P.C.R.; 1966, 12, nr. 2—3 pp. 83—97; Bulborea Ion, op. cit., pp. 70—71; Mureşan Dumitru, op. cit., p. 163 Cf. şi Fuchs Simion, Viaţa şi concepţia agrar-politică a lui Eugen Rozvan. „Terra Nostra“, 1971, 2, pp. 411—415.
