Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
392 MARCEL ŞTIRBAN 6 10 iugăre“. Au acceptat şi colonizarea. Au fost de acord şi cu răscumpărarea pămîntului primit şi cu interdicţia vînzării acestuia12. Atît de mare a fost dorinţa ţărănimii de pe Someş — ca de altfel din întreaga Transilvanie —, atît de însetată pentru pămînt le-a fost inima, încît au răspuns da şi la cea mai grea întrebare pentru ei. Au acceptat deslipirea de satul natal, pentru a merge spre a primi pămînt, pînă unde vor găsi pămînt. Prefectul Tamaş s-a folosit în lucrările lui de cuvînt, la ancheta organizată la Alba Iulia, de răspunsurile primite la Cluj, mai ales de cele legate de problema răscumpărării şi a colonizării, iar presa i-a popularizat iniţiativa. Tot presa s-a folosit, de prilejul oferit, pentru a bate şi ea monedă pe aceleaşi probleme13. Discuţiile purtate pe marginea proiectului de reformă agrară la anchetele de la Alba Iulia, Sibiu şi Tîrgu Mureş s-au referit, cu precădere, la problema exproprierii. A fost un prilej folosit îndeosebi de marii proprietari şi de către reprezentanţii autorităţilor clericale de a cere fie păstrarea proprietăţii mari în limite cit mai largi, fie noi avantaje, necuprinse în proiect, pe seama lor. Argumentele aduse n-au fost convingătoare, şi nici nu puteau fi14. Marea proprietate se găsea la o răscruce de drum. De un mers înainte, pe calea cunoscută, veche, era evident că nu se mai putea vorbi, chiar dacă ar fi dorit-o stăpînii întinselor moşii. Era vremea cînd bietul ţăran, sătul pînă în vîrful capului — cum se exprimă, exprimînd un mare adevăr, Teodor Popa, într-un articol semnat în „Foaia Poporului“ — dorea, şi nu era mirare că dorea, să se scuture odată de jugul acestora.15 16 Opinia generală a fost în acea vreme favorabilă reformei şi acest lucru n-a putut să fie anihilat de atitudinea marilor proprietari, laici sau clerici, manifestată cu ocazia consfătuirilor. La Alba Iulia mai ales, alături de cei ce au apărat marea proprietate au vorbit şi oameni ce au cerut reducerea ei. S-au făcut auzite şi aici nemulţumirile provocate de structura proprietăţii agrare moştenite şi s-a cerut extinderea sau lărgirea exproprierii la anumite categorii de proprietăţi115. 12 Cf. Anexa nr. 7. 13 „Patria“ nr. 92 din 11 iunie 1919, p. 1—2; Foaia Poporului nr. 24 din 22 iunie 1919, p. 2; „Revista economică“, nr. 24 din 24 mai 1919, p. 212, nr. 22 din 31 mai 1919, p. 223, şi nr. 23 din 7 iunie 1919, p. 232. 14 Cf. „Patria“ şi „Foaia Poporului“ citate mai sus. 13 „Foaia Poporului“, nr. 6 din 17 februarie 1919, p. 1. Cf. şi M. Ştirban, Aspecte ale problemei agrare în presa românească din Transilvania (1919—1921) An. Inst. 1st. Arheol. Cluj, 1971, 14, pp. 215—227. 16 Ibidem, nr. 24 din 22 iunie 1919.
