Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
9 CONTRIBUŢII MUREŞENE 363 totalizat 6 florini24. O parte din ofrandele strînse au fost expediate pe adresa Iuditei Măcelariu, la Sibiu, celelalte lui Diamandi Manole, la Braşov. Bilanţul general al colectelor iniţiate în 30 de localităţi din judeţul Mureş indică sume apreciabile pentru acea vreme, totalizînd peste 420 florini, 18 şfanţi, 12 franci, 4 galbeni, 14 taleri, precum şi o importantă cantitate de material sanitar şi felurite obiecte necesare armatei şi răniţilor de pe front, trimise toate — prin intermediul comitetelor din Braşov şi Sibiu sau al redacţiei „Gazetei Transilvaniei“ — Societăţii Crucea Roşie din Bucureşti. Considerăm aceste sume ca apreciabile mai ales dacă avem în vedere starea materială modestă a majorităţii ţăranilor din satele de pe Cîmpie, a căror pauperizare a fost recunoscută deseori şi de oficialităţile comitatense. Dar cifrele din listele publicate în presa vremii mai au şi un alt grai, nu lipsit de interes. Au subscris cu bani şi cu felurite ofrande în natură oameni aparţinînd celor mai diverse clase şi grupuri sociale: profesori şi învăţători, studenţi şi elevi, preoţi, mici meseriaşi şi negustori ambulanţi, ţărani şi mari proprietari de pămînt, medici şi jurişti, soldaţi şi ofiţeri români din armata austro-ungară, funcţionari din administraţia cezaro-crăiască etc. Sumele şi ofrandele cu care au contribuit fiecare, în raport direct cu starea materială, au fost fie de cîţiva creiţari sau florini, fie de cîteva ştergere sau bucăţi de pînză, toate însă demonstrînd cu prisosinţă deplina înţelegere a semnificaţiei războiului de independenţă şi a necesităţii solidarităţii de neam. Piatră de hotar în istoria spaţiului carpato-danubian, războiul naţional de independenţă — prin bătăliile crîncene şi victoriile repurtate asupra oştilor turceşti din Balcani — a constituit un nou şi important moment de emancipare şi afirmare în politica europeană a românilor. „De aci înainte — sublinia încă în toamna anului 1877 importantul cotidian german Der Osten, reluat de ziarele româneşti ale timpului — va trebui să ţină seama de România şi de poporul român, ca de un element ponderos şi însemnat al Orientului european“. Constatînd şi înregistrînd o realitate istorică, acelaşi ziar adăuga următoarele: „Şi românii din Austro- Ungaria simt urmările cele binefăcătoare ale acestei schimbări neaşteptate şi puternice“25. 24 Gazeta Transilvaniei, XLI, nr. 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31 şi 32 din 1878; Telegraful român, XXVI, nr. 11, 42 şi 45 din 1878; Mircea Păcurariu, art. cit., în loc. cit. 25 Al. Matei, Războiul de independenţă în documente, în Almanahul „Tribuna 76“, p. 69
