Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
358 IOAN CHIOREAN 4 Cînd în primăvara anului 1877 România şi-a proclamat independenţa, mobilizîndu-şi apoi şi forţele militare pentru a participa la războiul din Balcani, autorităţile regimului bicefal au remis noi ordonanţe represive împotriva populaţiei româneşti din imperiu, între care şi cea din 24 mai, semnată de ministrul de interne Tisza Kálmán, prin care se interzicea constituirea şi activitatea comitetelor de ajutorare a răniţilor români9. Ordonanţa guvernamentală, ca şi măsurile care i-au urmat, n-au înfricoşat însă pe iniţiatorii comitetelor de ajutorare a răniţilor români. Dimpotrivă, prin memorii şi alte acţiuni protestatare au combătut cu vehemenţă ilegalitatea unei asemenea dispoziţii intr-un stat neutru, care în fapt urmărea a împiedica numai mişcarea de solidaritate a românilor, pe cînd iniţiativelor maghiare de sprijinire şi ajutorare a răniţilor turci le era deschis un larg cîmp de activitate. Dînd curs instrucţiunilor ministerului de interne din Budapesta, autorităţile comitatului Mureş—Turda au reuşit să împiedice formarea la Tîrgu-Mureş sau la Reghin a unui comitet local pentru ajutorarea răniţilor români, dar nu şi activitatea unor persoane particulare — oficial îngăduită — de a strînge ajutoare materiale şi băneşti. Cu acest prilej s-a consemnat aici şi un incident, ieşit din comun, care a creat stupoare în rîndurile autorităţilor şi oficialităţilor guvernamentale. Incidentul a creat şi un ,,cap de acuzare“ în persoana pretorului plăşii Aluniş, Körösi József, care ar fi divulgat „lista persoanelor învinuite de uneltiri antistatale daco-române“.10 Pretorul a fost interogat, la 1 iunie 1877, de corniţele suprem, dar acesta s-a disculpat, arătînd că ■— la reşedinţa sa — a pus în discuţie doar cu oameni de încredere „activitatea însufleţită a intelectualilor români şi speranţa lor în anexarea Transilvaniei la România“11. Tot cu acest prilej, după cum declara Körösi József, a fost informat că preotul Ştefan Branea din Aluniş posedă şi o hartă în privinţa noilor „împărţiri“ teritoriale12. Din conţinutul documentelor de mai sus desprindem cîteva concluzii semnificative cu privire la starea de spirit a populaţiei româneşti din comitatul Mureş—Turda, dar şi în legătură cu activitatea unor fruntaşi locali ai mişcării naţionale, subsumată cauzei generale a poporului român. Din păcate, lista „divulgată“ nu s-a mai păstrat, astfel incit nu cunoaştem nici numele celor supravegheaţi, nici rezultatele acţiunilor de urmărire întreprinse de autorită-0 Ibidem, 1877, nr. 173. 10 Ibidem, 1877, nr. 164. 11 Ibidem. 12 Ibidem.
