Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
3 CONTRIBUŢII MUREŞENE 357 Căci, după propria-i mărturisire, „potrivit experienţelor de pînă acum, este neîndoielnică preferinţa românilor din Ungaria faţă de neamurile lor din principatul Moldova—Ţara Românească, cit şi faptul că agitatorii români din Ungaria vor activa — respectiv vor încerca să activeze — în direcţia pe care guvernul din principate o va adopta. De aceea este deosebit de important ca toţi agitatorii români cunoscuţi din acest comitat, activitatea acestora, cit şi contactele lor cu populaţia de limbă română, de altfel cu înclinaţii paşnice, să constituie din partea autorităţilor obiectul celei mai atente supravegheri, pentru care aceştia să fie puşi sub cea mai strictă urmărire poliţienească discretă“6. In acest scop, cere să i se comunice numele tuturor „agitatorilor“ români de pe raza comitatului, pe care să-i ţină sub cea mai strictă supraveghere poliţienească, şi să-i raporteze „amănunţit şi de îndată orice fel de mişcare românească, cit şi măsurile luate în această direcţie“7. Întrucît din această perioadă lipsesc multe documente cu privire la activitatea unor fruntaşi locali ai mişcării naţionale române, este destul de greu să identificăm persoanele care au fost puse sub urmărirea autorităţilor. Desigur, exista o listă cu asemenea nume, iar din cuprinsul ei nu puteau lipsi avocaţii loan Pop Maior (preşedintele despărţămîntului Reghin al Astrei) şi Patriciu Barbu (publicist politic şi membru marcant al Partidului naţional român din Transilvania) sau preotul Ştefan Branea din Aluniş (recunoscut pentru rolul avut în mobilizarea maselor ţărăneşti în revoluţia de la 1848). Acţiunea hotărîtă a autorităţilor comitatense a împiedicat doar pentru moment manifestarea deschisă a simpatiei şi adeziunii maselor româneşti din aceste ţinuturi faţă de cauza generală a poporului român. Mai mult chiar, după cum glăsuia un ordin al comitelui suprem Béldy (din 10 noiembrie 1876) către vicecomite şi autorităţile poliţieneşti locale, se cerea cu insistenţă efectuarea unor razii speciale în vederea confiscării apelului către românii din Ungaria pentru unire cu România, pe care bucovineanul Dumitru Petrino intenţiona să-l răspîndească şi în aceste ţinuturi din Transilvania8. Nu întîmplător deci, teama regimului dualist faţă de mişcarea generală a românilor a determinat înăsprirea măsurilor represive pe întreg cuprinsul Transilvaniei şi a declanşat ostile campanii de presă împotriva României, hotărîtă să-şi dobîndească şi cu armele independenţa şi suveranitatea naţională. ® Idem, Prefectura judeţului Mureş, Comite suprem, 1876, nr. 302. 7 Ibidem. 8 Ibidem, 1877, nr. 307.
