Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
302 IOAN NISTOR 10 Notarii şi amploiaţii sínt siliţi de multe ori a lua parte în contra convingerii lor la întruniri politice în favorul stăpînilor zilei, dar cine şi ce a putut îndemna pe parohul din Tăureni a se degrada pe sine la rola de corteşiu în favoarea boierilor şi nemeşilor?“37 Cu toate aceste dificultăţi în momentele de acţiune, patrioţii din ţinuturile Mureşului de Sus, au ştiut să susţină şi să fie alături de cel spre care se îndrepta atenţia tuturor — loan Raţiu. Astfel, petiţia celor 1 493 români din Transilvania, supusă împăratului în audienţa de la 31 decembrie 1886, semnată de George Bariţiu şi loan Raţiu, are adeziunea şi a celor 42 împuterniciţi din Reghin şi împrejurimi, pe baza plenipotenţei din 23 octombrie 1886, a celor 36 împuterniciţi din Săcal, Pogăceaua şi Budiu, 33 din Iernut, 17 din Uioara (azi localitate componentă a oraşului Ocna de Mureş), 28 din Tg. Mureş şi Sîntana de Mureş.38 Un moment însemnat în evoluţia legăturilor lui loan Raţiu cu Valea Mureşului de Sus, îl constituie relaţiile acestuia cu Patriciu Barbu, conducătorul politic al românilor de pe aceste meleaguri în mişcarea memorandistă. Avocat în Reghin, directorul Băncii „Mureşana“, îndeplinind în acelaşi timp munca de director al despărţămîntului Reghin al Astrei, membru al comitetului central al Partidului naţional român, începînd din octombrie 1890, al optulea pe lista condamnaţilor în procesul memorandiştilor, Patriciu Barbu a fost timp de peste două decenii conducătorul cel mai stimat şi mai ascultat pentru oamenii acestor locuri. Nu ne vom referi aici la raporturi personale de prietenie, la întîlniri amicale sau corespondenţă particulară, ci la legăturile stabilite prin momentele cînd au fost alături în memorabila lor strădanie şi luptă, la împrejurările în care documentele şi presa îi prezintă ca făcînd opinie şi poziţie comună. Momentul în care Patriciu Barbu se apropie de poziţia şi linia politică a lui loan Raţiu în cadrul comitetului central, este marcat de şedinţa din 24 octombrie 1891, cînd după o scurtă ezitare trece definitiv la o atitudine mai radicală, aşa cum rezultă din scrisoarea adresată de Eugen Brote lui George Pop de Băseşti la 28 octombrie 1891.39 37 Ibidem, p. 238. Corteşiu era numit în limbajul de atunci agentul electoral. 38 Eugen Brote, op. cit., p. 108. Anexe. 39 Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, mss. 4055, Corespondenţa George Pop de Băseşti, voi. I, A—C, fila 72. Despre activitatea politică desfăşurată de Patriciu Barbu, Cf. loan Nistor, Din activitatea politică a memorandistului Patriciu Barbu, în Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj-Napoca, 1975, 18, pp. 389—401.
