Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
11 din legaturile lui ioan raţiu 303 La Viena, locul de unde conducătorii acţiunii memorandiste şi toţi românii din Transilvania, aşteptau realizarea unui deziderat şi împlinirea unui ideal, loan Raţiu soseşte însoţit de George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu şi Patriciu Barbu.40 Faptul lipsit în aparenţă de o semnificaţie deosebită, poate fi considerat suficient de relevator, indicîndu-ne unitatea de vederi şi adeziunea totală a lui Patriciu Barbu la întreprinderile şefului său politic. Sínt în continuare alături cu ocazia dezbaterilor procesului memorandiştilor în mai 1894, la Curtea cu juraţi de pe lîngă Tribunalul regal din Cluj ca instanţă de presă, unde Patriciu Barbu s-a situat pe poziţia adoptată de loan Raţiu, iar după 25 iulie 1894 cînd încep arestările şi deportările se vor întîlni în cancelaria procurorului din Cluj, fiind de faţă Rubin Patiţia şi Gherasim Domide,41 pentru a apuca apoi pe drumul robiei, unul la Seghedin pentru o pedeapsă mai lungă, altul la Văcz pentru una mai scurtă. Reîntîlnirea lor pe coordonatele unei acţiuni comune, va avea loc după graţierea din 15 septembrie 1895, cînd memorandiştii cu excepţia lui Mihai Veliciu adresează o scrisoare de mulţumire şi loialitate împăratului, de fapt mai mult un omagiu de circumstanţă decît o exprimare sinceră de recunoştinţă. Mai tîrziu loan Raţiu şi cei ce i-au rămas credincioşi: George Pop de Băseşti, Iuliu Coroianu, Teodor Mihali, Rubin Patiţia, Gherasim Domide şi Patriciu Barbu, au simţit nevoia să se explice opiniei publice pentru adresa de mulţumire tirimisă monarhului, făcînd acest lucru prin manifestul din 16 februarie 1896, în care declară că ei n-au cerut graţierea, dar au socotit gestul monarhului ca „un act de înaltă intervenţiune“, un semn de dreptate pentru poporul român, o dovadă a dorinţei împăratului ca şi poporul român să se bucure de drepturile ce i se cuvin.42 Semnatarii fac în acelaşi timp o nouă şi solemnă mărturisire de credinţă, arătînd că şi în viitor ca şi în trecut, pînă ce vor fi depozitarii voinţei poporului român îşi vor împlini datoria, apărînd cele mai preţioase tezaure naţionale din toate puterile.43 Semnatarii manifestului au avut din nou de suportat consecinţele atitudinii lor deschise şi ferme, fiind daţi în judecată şi pedepsiţi cu închisoare de la 8 la 15 zile şi cu amendă pînă la 100 fl.44 40 Vasile Netea, Istoria Memorandului românilor din Transilvania şi Banat, Colecţia „Transilvania“, [1946], p. 149. 41 Ibidem, p. 373. 42 Ştefan Pascu, Marea adunare naţională de la Alba Iulia încununarea ideii, a tendinţelor şi a luptelor de unitate a poporului român, Cluj, 1968, p. 203. 43 Teodor V. Păcăţian, Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub coroana ungară, voi. VII, Sibiu, 1913, p. 780. 44 loan Georgescu, op. cit., p. 102.
