Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
9 DIN LEGĂTURILE LUI IOAN RAŢIU 301 (din limba maghiară), dar n-a putut fiind bolnav.31 Deosebit de semnificativă această poziţie, evidenţiată de altfel în şi mai mare măsură în recomandările arhicunoscute de către specialişti privind poziţia faţă de poporul maghiar, pe care le face pentru redactarea Memorandului, ne demonstrează că în tot acest timp, dr. loan Raţiu nu a luptat numai pentru apărarea ţăranilor români ci a ţăranilor, a tuturor celor asupraţi împotriva aristocraţiei şi bogăţaşilor, el apărînd tot atît de energic şi pe secuii din scaunele Tg. Mureş şi Odorhei.32 Intr-o altă scrisoare trimisă mai tîrziu, în aprilie 1887 lui George Bariţiu, loan Raţiu îşi cere scuze că a întîrziat aşa de mult cu răspunsul, arătînd că întîrzierea este cauzată de călătoria ce a trebuit să o facă la Tg. Mureş.33 Activitatea politică a Partidului naţional român în evoluţia ei ascendentă, care reclama o tot mai strînsă legătură cu masele din întreaga Transilvanie, a constituit în mod firesc o altă cale pe care legăturile dr. loan Raţiu cu locuitorii de pe Valea superioară a Mureşului au fost amplificate şi intensificate. în noiembrie 1882, referindu-se la expedierea Memoriului34 spune: „Mie nu-mi pasă chiar de nici o confiscare. Expediaţi bărbăteşte în toate părţile afară de protopopiatele Turdei, Inodului, Luduşului şi a celui din Chimitelnic, la carii am trimis io, dar alegeţi bine oamenii. Io vă însemn cîţiva. . .“35, printre care numeşte pe Rudolf Fogaraşi din Tg. Mureş şi Mihail Orbonaş din Reghin. Cu aceeaşi însufleţire şi patos va declara la 16 februarie 1883: „îmi pare bine că aţi scos de sub tipar şi a doua ediţiune a Memoriuluiadăugind cu părere de rău „Doamne multe am avea de făcut şi puţine am făptuit. . .“36 II nemulţumeşte însă şi îl mîhneşte adînc lipsa de fermitate şi hotărîre a unora. îşi exprimă dezacordul faţă de participarea unor notari, funcţionari şi preoţi români la conferinţa ţinută de partidul aflat la guvern la 18 mai 1884 în Luduş, unde preotului român din Tăureni, Deac, „i s-a făcut marea onoare de a fi ales corteşiu în comuna domniei sale şi poate şi pentru alte comune“. Constată cu amărăciune că „în comitatul nostru unde atît poporul cît şi inteligenţa română îşi cunosc datorinţele faţă de cauza naţională, ne-a întristat incidentul de mai sus. 31 Keith Hitchins, Liviu Maior, Corespondenţa lui loan Raţiu cu George Bariţiu (1861—1892), Cluj, 1970, p. 217. 32 loan Georgescu, op. cit., p. 31. 33 Keith Hitchins, Liviu Maior, op. cit., p. 243. 34 Este vorba de memoriul redactat de George Bariţiu şi aprobat de comitetul Partidului naţional român, în şedinţa din iunie 1882. 35 Keith Hitchins, Liviu Maior, op. cit., p. 233. 36 Ibidem, p. 236.
