Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
300 IOAN NISTOR 8 riciţi, nici pentru a-i pune sub acoperămînt?“29 In acest fel cauza tofălenilor pe care loan Raţiu a îmbrăţişat-o spre a o apăra, era adusă în discuţia forului legislativ al ţării, primind o recunoaştere oficială. întărite şi prin relaţiile amicale pe care unii din fiii ţinuturilor mureşene le-au întreţinut cu loan Raţiu, legăturile acestuia cu Valea superioară a Mureşului cunosc o constanţă şi o perenitate remarcabile. Intre acestea un loc important îl ocupă legăturile cu Alexandru Papiu Ilarian începute încă din anii 1852—1853 cînd loan Raţiu studia dreptul la Viena de unde îi expediază 13 scrisori lui Papiu care se afla la Padova, în corespondenţa sa Raţiu îi arată că a început traducerea în limba germană a lucrării sale Istoria românilor din Dacia Superioară, popularizînd-o şi susţinînd spiritul în care a fost scrisă prin aceea că ajuta pe un demnitar de la Ministerul Culturii din Viena să o înţeleagă insistînd mai ales asupra documentării ei. Ulterior îl anunţă că la Braşov poliţia a început confiscarea acestei opere, încunoştinţîndu-1 totodată că fiind tipărită la Viena unde au rămas o parte din exemplare, el, Raţiu, le-a pus spre păstrare în lăzi fiind în afară de orice pericol. Veştile proaste pe care Raţiu se vede nevoit să i le comunice lui Papiu, culminează cu aceea că lucrarea a fost interzisă de către autorităţile austriece în întregul imperiu, iar autorul ei — Papiu —, este dat în urmărirea poliţiei. Mai tîrziu cînd Al. Papiu Ilarian îşi rosteşte discursul de recepţie la Academie despre viaţa, opera şi ideile lui Gheorghe Şincai, trimite cel dintîi exemplar al acestui discurs Emiliei dr. Raţiu, iar alte 100 de exemplare lui loan Raţiu cu rugămintea de a le desface printre prieteni şi cunoscuţi. Tot atunci în scrisoarea din 25 noiembrie 1869, Papiu roagă pe „fratele Raţiu“ să aibă bunătatea să predea personal iubitei sale mame din Budeiu (Budiu de Cîmpie, azi comuna Papiu Ilarian, judeţul Mureş), o mică sumă de bani care altfel nu ar ajunge la destinaţie.30 Scrisorile, cererile, călătoriile sínt factorii care potenţează şi sudează aceste legături, formele prin care acestea se exprimă şi manifestă, în scrisoarea din 28 mai 1873 adresată lui George Bariţiu, loan Raţiu arată că îi trimite alăturat scrisoarea tulgheşenilor (Comuna Tulgheş, judeţul Harghita), pe care îi numeşte „fraţii noştri“, scrisoare ce reprezintă de fapt o petiţie, şi pe care ar fi vrut s-o traducă în limba română 29 Ibidem, nr. 130, p. 517. 30 Iosif Pervain, loan Chindriş, Corespondenţa lui Alexandru Papiu Ilarian, voi. I, Cluj, 1972, p. 52, 54; voi. II, Cluj, 1972, p. 286—300; loan Georgescu, op. cit., p. 150.
