Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
298 IOAN NISTOR 6 Preşedintele Tablei regeşti, baronul Apor Károly în urma unui proces urbarial, „a exposesionat pre foştii săi iobagi, pre toţi locuitorii din comuna română Tófalu“ (veche denumire a satului Tofalău, comuna suburbană Sîngeorgiu de Mureş, municipiul Tg. Mureş18). Un număr de 26 de familii numărînd 300 de suflete din care mulţi copii de leagăn au fost scoşi în mijlocul drumului, în sensul cel mai propriu al cuvîntului. Oamenii s-au rugat de comisarul regal să-i repună în locuinţe măcar pînă la primăvară, iar dacă nu să-i lase în drum măcar să poată pieri ,,de foame şi frig, unde părinţii şi moşii noştri au murit în linişte“.19 In numele celor oropsiţi din acest sat, apelează la sentimentele de umanitate ale oamenilor: Moldovan Zaharia, Tătaru loan, Moldovan loan, Simion loan, Moldovan loan senior.20 21 Luînd poziţie în cauza tofălenilor, dr. loan Raţiu arată că aceştia „din timpuri imemoriale au posedat ca coloni pentru prestaţiuni urbariale fondurile . . . intra şi extravilane“, pînă în 1842 cînd baronul Apor Károly a cuprins o mare parte din ele, făcîndu-se proprietar şi dovedind apoi în proces că în 1842, sătenii ar fi căpătat de la el prin contract în arendă propriile lor posesiuni. Abuzînd de calitatea sa de şef al justiţiei Transilvaniei, baronul Apor a mers pînă acolo încît după ce i-a scos pe săteni afară din case, a dispus licitarea a 4 500 mierţe de cereale, rodul agoniselii lor de un an, ordonîndu-le apoi ca în timp de 24 de ore să părăsească drumul unde şi-au scos lucrurile şi rufăria, ameninţîndu-i că altfel acestea li se vor arde.12 La 18 octombrie 1869, dr. loan Raţiu scrie din Turda lui Alexandru Roman că tofălenii sínt tot în drum deşi au trecut 16 zile, în timp ce dregătorii dau din umeri iar miniştri „ciulesc din ureche precum zice Horaţiu“. Subliniază în continuare că tofălenii sínt aşezaţi în acel sat de 263 de ani, conchizînd cu amărăciune: „Aşa dară de 263 de ani iobăgesc şi astăzi să fie aruncaţi în drum“.22 Pătrunzînd mai adînc lucrurile şi disociindu-le, trecînd dincolo de faptele imediate, loan Raţiu în articolul Desposesionaţii din Tófalu şi legile patriei, acuză guvernul şi dieta ţării de menţinerea în vigoare a unor asemenea legi, în vreme ce ar trebui să cunoască rănile patriei, iar legislaţia să fie o emanaţie a acestei cunoaşteri, conchide că „întîmplările celor din Tófalu au putut şi pot 18 Federaţiunea, 1869, 2, nr. 112, p. 445. 19 Ibidem. 20 Ibidem. 21 Ibidem, nr. 113, p. 449—450. 22 Ibidem, nr. 116, p. 462.
