Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
5 TOPOGRAFIA CASTRULUI DE LA POTAISSA 105 chităţii, care te miri cum de 1 500 ani, nici nu s-a prăbuşit de la sine, nici n-a fost răsturnat de mina barbarilor; a fost (precum văd eu) lăsat de către soartă — ea un semn pe care să-l privească această provincie (Transilvania)“. Poarta de nord a mai stat în picioare o perioadă de timp, cam o jumătate de secol, prăbuşindu-se definitiv în anul 1657, iar statuia ei a mai fost văzută de J. F. Neigebaur, în anul 1847, in colecţia lui J. Kemény, de unde a dispărut în timpul evenimentelor anului 1848. Din mijlocul laturii au fost scoase cărămizi şi ţigle cu ştampila LVM, cu diferite forme de scriere, pavaje de mozaic, ziduri şi blocuri de piatră răzleţe, vase, un capitel, inscripţii de clădiri. Dintre acestea, redăm pe cele mai importante, inscripţiile: — în anul 195 este pusă una cu ocazia ridicării unei clădiri, de către Septimius Severus12, prin grija legatului legiunii T. Claudius Claudianus13, clădire pe care o dă în dar legiunii ca recompensă pentru ajutorul dat în lupta sa pentru putere (planşa XXXIX). Alte favoruri de care beneficiază vicus-ul Potaissensis din partea împăratului sínt: — rangul de municipium, fapt care se vede dintr-o seamă de inscripţii, în unele apărînd chiar cu epitetul imperial14, iar la puţină vreme, cel de colonia, pe timpul lui, sau al lui Caracalla, titlu avut numai de Sarmizegetusa, Napoca, Apulum şi Potaissa15; — pe timpul lui Gordianus III a fost pusă o inscripţie, copiată de Zamosius, pe la începutul secolului al XVI-lea, considerată falsă de Th. Mommsen16, reexaminată de prof. I. I. Russu17, care o consideră autentică. Ea atestă existenţa unei basilica leg(ionis) V M (acedonicae), locul în care trupa făcea exerciţii pe vreme rea, la adăpost de frig, vînt, o asemenea clădire putînd fi necesară dacă ţinem seama de clima rece a acestor locuri; — prin anii 259—260 este pusă o inscripţie de un legátus legionis Donatus18, dedicată zeului asirian Azizus din Edessa, cu ocazia terminării unui templu, în sănătatea împăraţilor Valerianus şi Gallienus. Din asemenea inscripţii aflăm nu numai numele împăraţilor pe timpul cărora sínt puse, numele unor legaţi ai legiunii, ci şi faptul (ultima), 12 CIL, UI, 14479. 13 CIL, III, 905. 14 C. Daicoviciu, Contribuţii la syncretismul religios în Sarmizegetusa, în AISC, 1/2, p. 61, 1 a, b. 15 M. Macrea, op. cit., pp. 134—135. 16 CIL, 38; I. I. Russu, op. cit., în ActaMN, III, pp. 444—445. 17 I. I. Russu, Istoricul Zamosius şi informaţiile sale despre Clujul antic, în Prohlmuz., i960, pp. 217—218; idem, Note epigrafice. Inscripţii „false“ din Dacia care sínt autentice, în ActaMN, I, p. 479/3. 18 CIL, III, 875.
