Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
104 ANA HOPÂRTEAN 4 Pe baza cărămizilor descoperite pe castru cu ştampila L. XIII Gemina9 (în anul 1895), deducem că după plecarea cohors I Flavia Ulp. Hisp. mii. civ. R.e. din Potaissa, paza aşezării a fost încredinţată unor detaşamente ale acestei legiuni, a cărei autoritate se întindea asupra întregului teritoriu al Daciei Superior, iar pe caza cărămizilor ştampilate Ex. D. P10, descoperite tot în anul 1895, constatăm că după anul 167, L. V Macedonica de la Potaissa, împreună cu trupele auxiliare grupate în jurul ei, comandate de legatul legiunii, formau nucleul armatei Daciei Porolissensis (Exercitus Daciae Porolissensis). In secolul al XVI-lea şi al XVII-lea se mai păstrau porţiuni din zidul de incintă, pe distanţe destul de mari, precum şi clădiri surpate în interior, mai ales în apropierea porţii de nord. Toate acestea au mai putut fi văzute prin anii 1593 şi 1604 de către umanistul Şt. Zamosius11, care face o frumoasă descriere veridică a porţii de nord a castrului: „De altfel vremea îndelungată n-a putut să şteargă amintirea coloniei romane Salinum (se referă la Potaissa n.n.) în aşa măsură încît să nu rămînă ruinele ei pe sprinceana colinei de deasupra oraşului şi să nu ne lase şi nouă o mărturie despre aşezarea vechiului oraş, dispus în formă de pătrat şi despre frumuseţea lui. Din impozanta lui ruină se mai poate vedea edificiul porţii aşezată pe latura de miazănoapte. Această poartă este zidită din mari blocuri pătrate, simetrice, aşezate unul peste altul, cu frontonul boltit în semicerc, avind tot zidul de ambele părţi nimicit de dintele vremii. Numai pietrele uriaşe îşi susţin ruina lor, gata să se prăbuşească, dacă nu s-ar sprijini una pe alta. Căci nu numai tencuiala din afară, cu care odinioară a fost acoperit şi îmbrăcat, ci şi varul dinlăuntru ... In vîrful acestei porţi se vede, adăugat pentru cumpănirea întregului arc, un bloc în care a fost săpată o statuie înaltă de un cot, care înfăţişează fie chipul lui Jupiter, fie cel al lui Marte, fie al Minervei: din pricina vitregiei timpului, nu mai poate fi deosebită zeitatea, căci scutul ce se vede aici poeţii îl atribuie de obicei acestor trei zeităţi. Acel chip cioplit ţine în dreapta un scut ce ajunge pînă jos în dreptul picioarelor, iar pe el se vede capul Gorgonei acoperit cu şerpi, ceea ce odinioară se distingea limpede; acum însă ochii privitorului abia mai pot s-o urmărească printr-o umbră de bănuială. Acest arc, cu adevărat vrednic de amintire şi strălucit monument al anti9 CIL, III, 8065, 10, 22 a; RE, XII, col. 1719; I. I. Russu—Z. Milea, Materiale epigrafice şi sculpturale în Muzeul raional Turda, în ProblMuz., Cluj, 1964, p. 23, nr. 11 a, b, c şi p. 24, fig. 11 e. 10 I. I. Russu—Z. Milea, op. cit., p. 25, nr. 12 a. 11 Despre activitatea arheologică si epigrafică a lui Şt. Zamosius vezi I. I. Russu, Contribufia lui Zamosius la epigráfia Daciei, în ActaMN, III, pp. 437—449.
