Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
3 TOPOGRAFIA CASTRULUI DE LA POTAISSA 103 Spre deosebire de castrul Legiunii XIII Gemina de la Apulum (cel mai vechi castru de legiune din Dacia romană, peste care s-a suprapus în întregime cetatea medievală, fiind complet distrus), castrul Leg. V Macedonia de la Potaissa este singurul din România (şi printre puţinele din Europa), care se mai poate cerceta, deoarece este teren arabil, platoul său fiind accesibil săpăturilor arheologice. Castrul avea o formă dreptunghiulară neregulată, orientat cu laturile lungi în direcţia N-NE şi S-SV. Dimensiunile laturilor diferă ca măsurători, între cele efectuate de K. Torma5, în anul 1370 şi de I. H. Crişan6 7 8, în anul 1958, care le dau astfel: K. Torma: Latura de sud de 569 m Latura de nord de 573 m Latura de est de 383 m Latura de vest de 376 m cu o suprafaţă de 216 980 mp I. H. Crişan: Latura de sud de 562 m Latura de nord de 575 m Latura de est de 410 m Latura de vest de 410 m cu o suprafaţă de 229 389,7 mp în ambele cazuri, măsurătorile au fost făcute numai la suprafaţă, fără săparea zidului de incintă. Desigur că numai după efectuarea săpăturilor sistematice de dezvelire a laturilor castrului, a zidului de incintă, se vor putea stabili cu precizie dimensiunile exacte ale laturilor. Deşi nu avea date certe, Th. Mommsen afirmă că la Potaissa exista încă de pe timpul lui Traian, castra stativa1, ceea ce ar fi fost posibil, avînd în vedere aşezarea ei, ocupată, probabil, între anii 107—108 de cochors I. Flavia Ulpia Hispanorum milliaria civium Romanorum equitata, angajată să lucreze porţiunea de drum Potaissa-Napoca, indicată de miliarul de la Aitons. Tot acest istoric, cu ocazia călătoriei în Transilvania pentru strîngerea materialului necesar corpusului la care lucra (CIL), stabileşte identitatea Potaissei cu Turda, pe baza aceluiaşi miliar şi a distanţei dintre cele două aşezări, apropiată de cea de azi. In ceea ce priveşte toponimicul, după cucerirea Daciei de către romani, a fost preluat de noii stăpînitori, fapt ce rezultă din inscripţii, redat fie în întregime, fie abreviat. 5 Cf. B. Orbán, op. cit., p. 42. 6 I. H. Crişan, Şantierul arheologic Turda, în Materiale, VII, 19G1, p. 432. 7 CIL, III, p. 172. 8 CIL, III, 1627; C. Daicoviciu, op. cit.; miliarul de la Aiton aflat la Cluj, în timpul celui de-al doilea război mondial a dispărut.
