Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

I. Arheologie

84

VALENTIN VASILIEV

36

în această perioadă, odată la începutul Hallstatt-ului tîrziu, cînd au trecut de la incineraţie la înhumaţie şi a doua oară la începutul epocii Latene, deci la circa un secol şi jumătate, cînd, dimpotrivă, jpărăsind înhumaţia, au revenit la incineraţie. Recunoaştem că ideea ca atare este originală dar nu şi verosimilă căci, oricît ar fi de puternică o influenţă scitică pe care am presupune-o ca exercitîndu-se numai din afară, nu credem să fi putut determina o schimbare de rit şi ritual la un grup autohton din centrul Transilvaniei, odată cu preluarea integrală a unei culturi materiale străine, în speţă cea scitică şi aceasta numai pentru că la nordul Mării Negre erau sălaşurile sciţilor.

N-am prezenta însă lucrurile întru totul exact dacă n-am menţiona şi faptul că, intuind probabil punctele nevralgice ale acestei teorii, susţinătorii ei nu au exclus total şi totdeauna posibilitatea unei prezenţe scitice în Transilvania. Oricum însă, lucrurile au fost deseori ambiguu prezentate, chiar şi în lucrări recent apărute, uneori pe parcursul aceloraşi pagini admiţîndu-se şi respingîndu-se prezenţa unui grup scitic în Transilvania. E greu de cuprins aici totalitatea ideilor care au fost emise în legătură cu acest grup şi cronologia lui. Majoritatea acestor păreri, datorate unei cunoaşteri incomplete a materialelor, nu contribuie însă la soluţionarea problemei.

Se impune deci abandonarea acestei teorii, care se dovedeşte a fi contrară continuităţii şi caracterului unitar al culturii traco-dacice, cu atît mai mult cu cît studiul grupului scitic, ca fenomen al Hallstatt-ului tîrziu de pe teritoriul Transilvaniei şi interpretarea lui adecvată, conformă cu materialele arheologice, reliefează pregnant caracterul viguros şi permanent al culturii autohtone traco-dacice, care asimilează gruoul scito-iranic intrusiv.

DAS GRABFELD VON BÂIŢA UND DIE FRAGE DER THRAKISIERUNG DER SKYTIIISCHEN ENKLAVE IN

SIEBENBÜRGEN

(Zusammenfassung)

Etwa 350 m ONO vom Dorfe Băiţa (Gem. Lunca, Kr. Mureş), an einer ,,La Jie“ genannten und auf dem Hang des Hügels namens Turnul Băiţei gelegenen Stelle, wurden 1967 durch landwirtschaftliche Arbeiten