Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 5. (1975)

I. Arheologie

7

CASTRUL ROMAN DE LA BRÍNCOVENE$TI . ..

63

a ajuns la Roma in unitätile de equites singulares10. Färä indoialä cä, in cazul de fatä, putem avea de-а face cu un localnic dac, intrat in efectivele trupei ín a doua jumätate a sec. II, prin recrutarea teritorialä.

In afarä de ala de la Brincovenesti, in Dacia, sub nume diferite, mai sint documentate epigrafic urmätoarele formatii auxiliare de illiri11:

1) Vexillatio equitum Illyricorum e men^ionatä in diploma din anul 129 printre trupele Daciei Inferior12, färä loc de stationäre cunoscut. Se crede cä ea a fost infiintatä cu ocazia räzboaielor de cucerire a Daciei §i trimisä cu misiuni speciale in noua Provincie13.

2) Numerus (equitum) Illyricorum se cun о aste din douä inscriptu14 si din diploma militarä de la Palamarca (Bulgaria), eliberatä in anul 140 soldatului bess, Bithus Solae15. Locul de garnizoanä al trupei rämine deocamdatä necunoscut.

,3) Numerus equitum electorum ex Illyrico, probabil unitate deosebitä de precedenta, este pomenitä intr-o singurä inscripte16, dar nu apare in nici о diplomä militarä. Locul de stationäre nu se cunoaste.

О enigmaticä ala electorum17 este atestatä epigrafic in prima jumätate a sec. III la Cä§ei, in nordul Daciei. Ea a fost pusä in legäturä sau chiar socotitä identicä cu vexillatio equit. Illyricorum.

In stadiul actual al cercetärilor, nu §tim cind §i in ce imprejuräri a luat fiintä §i s-а stabilit la Brincovenesti trupa de illiri. Totusi, se pare cä trebuie admis, cum s-а afirmat mai demult, cä ea s-а constituit prin transformarea in ala а acelui numerus (equitum) Illyricorum, rezultat $i el din vexillatio equitum Illyricorum18. Aceste transformäri de trupe cu mutarea unitätii (fie ca numerus, fie ca dia) la Brincovenesti nu s-au putut produce decit dupä anui

10 CIL, VI, 3234 = ILS, 2209.

11 Despre acestea, vezi Cichorius, RE, Ib 1893, col. 1249—1250; Wagner, Dislokation, pp. 51—52; Kraft, Rekrutierung, p. 152; I. I. Russu, in ActivMuz, II, 1956, pp. 129—131; D. Tudor, GltRom3, p. 353; Gerov, ín Klio, 37, 1959, p. 210.

12 CIL, XVI, 75; Wagner, loc. át.; D. Tudor, op. át., p. 339.

13 D. Tudor, op. zit., p. 359.

14 CIL, III, 1197; VIII, 9 358 = ILS, 2 738: numerus Illyricorum.

13 В. Gerov, in op. át., pp. 196—198; AnnÉp, 1962 , 264: numerus equitum Illyricorum.

18 CIL, XI, 395 = ILS, 2 739.

ii j j Rixssu loc cit.

18 H. T. Rowell, RE, XVII, 1937, col. 1 335; Wagner, loc. cit.