Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 5. (1975)
I. Arheologie
62 DUMITRU PROTASE, ANDREI ZRÍNYI 6 meni6, portréiul unui sacerdos $i pe cel al unui of iter roman, toate de bunä executie artisticä (Pl. XXIX). Trupa care a stat in castrul de la Brincovenesti este ala I n(umeri) Il(l)yri(corum), atestatä aid numai prin cärämida cu §tampilä amintitä mai sus (Pl. XXVII), gäsitä incä ín secolul trecut7. Prezenta trupei in acest loc se confirmä acum prin inscripta lui Siso, descoperitä de noi in anul 1972. Notäm cä aceasta este singura inscriptie aflatä in Dacia, in care se mentioneazä numele alei. Din lipsä de date sigure, nu stim deocamdatä dacä aceastä trupä a fost singura care a stationat in castrul de la Brincovenesti sau dacä inaintea ei a mai stat §i altä formate auxiliarä. In orice caz, documented cunoscute acum о mentioneazä exclusiv ре еа. In aceastä privinfä, a?teptäm date noi de la cercetärile viitoare. Trebuie totu$i sä observäm cä ala I n(umeri) Il(l)yri(corum) nu apare in nici о diplomä militarä din Dacia §i de aceea nu putem sti dacä ea apartinea la armata Daciei Porolissensis sau la cea a Daciei Superior (respectiv, a Daciei Apulensis). Unele nume de persone illire, cum sint Siso, Dassius §i altele8, care figureazä in inscriptiile funerare recent ieíjite la luminä, aratä cä in efectivele alei mai existau incä solda^i recrutafi in Illyricum9. Pe de altä parte, dintr-o atestare epigrafieä mai veche stim cä un Aurel(ius) Victor nat(ione) Dacus, allect(us) ex alia I Illyricorum, 6 Monumentele cu lupa capitolina, in total $apte, ,s^au gäsit pinä acum numai in Dacia intracarpaticä: Apulum — Alba-Iulia, Brucla-Aiud, Cristesti (2 piese), Ilisua, Brincovenesti, Titel in Bánátul iugoslav. In Oltenia nu se cunoaste deocamdatä nici un monument cu aceastä figuratie. Un Studiu despre reprezentärile cu lupa capitolina pe monumentele románé din Romania (Dacia si Scythia Minor) a publicat C. Pop, in ActaMN, VIII, 1971, pp. 173— 185. 7 CIL, III, 6284—8074,7. Notäm cä reexaminind cärämida cu stampilä din Muzeul din Cluj (fig. 4), am constätat icä ea confine de fapt douä ligaturi, a doua neremarcatä pinä acum: A+L si I+N. Deci, pe stampilä existä si numärul de ordine I al trupei, asa inicit stampila trebuie cititä al(a) In(umeri) Il(l) yr(icorum), leoturä care coincide perfect cu cea din inscriptie (fig. 5.) 8 Cu privire la antroponomastica illirä in general, a se consulta repertoriile alcätuite de R. Vulpe, in EDR, III, 1925, pp. 129—148. II. Krähe, Lexikon altillyrischer Personennamen, Heidelberg, 1929; A. Mayer, Die Sprache der Illyrier, Wien, vol. I, 1957; II, 1959, in Schriften der Balkan-Kommission (linguistische Abteilung), XV si XVI. Referitor la istoria, limba, onomastica si romanizarea illirilor, vezi monográfia lui I. I. Russu, Illirii, Bucuresti, 1969, iar despre numele de persoanä illire in inscriptiile din Dacia, repertoriul alcätuit de acelasi autor, in AISC, IV, 1944, pp. 193—207. 9 Despre aducerea de soldafi din fara de origine, pinä in prima jumätate a sec. II, pentru completarea efectivelor trupelor auxiliare camtonate in alte provincii {aläturi de recrutarea localä), vezi Kraft, Zur Rekrutierung, pp. 43— 68; C. Daicoviciu — D. Protase, in Datomus, XIV, 2. 1965, pp. 327—323.
