Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
126 A. PÁL-ANTAL 6 morilor21. Astfel comísia, la inceputul anului 1848, respectind indicatiile date de Guberniu, aduce la 1 aprilie 1848 urmátoarea sentinfä: váduvei, fiind proprietara impreuná cu copiii, ii aparfine jumátate din venit; morile rámin intacte ?i nu vor fi impárfite intre mama ?i copii; se va deciara faliment la amindouá móri, care vor fi arendate prin licitafie publicá ?i pina cind se vor prezenta solicitanfi ele sá fie administrate de Vilhelm Steckbauer sub supravegherea mamei ?i a tutorelui orfanilor22. Nefiind multumite nici una dintre párti, fac demers la Guberniu insä acesta ordoná respectarea hotáririi comisiei, cu о modificare neesenfialá23. Referitor la perioada din septembrie 1848 ?i iunie 1850 nu dispunem de date precise, insä, se poate stabili cä morile nu au functionat in cele mai bűne conditii iar in ultima perioadä de loc. Abia in 1850 reu?esc sä gäseascä un arenda?, tot in persoana lui Illyés Teodor. La 7 iunie 185024 Czimbor Ana arendeazä cele douä mori a cäror situate, dupä cum reiese din contract, era dezastruoasá. Asupra minorilor apasá о datorie de 8 929 florini ?i 33 cremari plus dobinzile ?i distrugerile in instalafii, stabilite de о comisie oficialä de reevaluare ia 9 512 florini renani ?i 57 creifari. Contractui incheiat in fafa consiliului orá?enesc din Miercurea Ciuc prevedea cä, luind in considerare situatia morilor si neputinta lui Czimbor Ana de a le administra, din lipsá de capital, se dau in arenda morile cu urmátoarele condifii: árendásul va achita toate datoriile in timp de 3 ani; arenda anualá a celor douá móri va fi de 2 000 florini, care dupá 3 ani se va scade la 1.500 florini deoarece, incepind cu anul 1853, jumátate din proprietatea morii de la Sinmartin reintrá in posesia lui loan Ulein; din cei 2 000 florini árendásul va pláti in mod regulat arenzile cuvenite proprietarilor terenurilor, in total 645 florini renani; váduva va primi 355 florini e?alonafi in 4 rate, restül de 1 000 florini fiind destinat achitárii datoriilor. Árendásul, achitind toate datoriile la care era obligatá Czimbor Ana ?i totodatá investind о sumá de báni in reparafiile morilor, urma sá stápineascá morile cél putin piná cind din arenda anualá de 2 000 florini i?i va recupera banii investifi in datoriile ?i reparafiile morilor. Activitatea morilor de dupá aceastö datá ne este aproape complet necunoscutá. In 1853 K. BENKÖ aminte$te cá moara de la Sinmartin este „proprietatea Anei Czimbor ?i a lui Ollein loan" ?i este о casá moderná cu etaj, iar despre cea din Sincráieni cá e pe maiul Oltului ?i este proprietatea familiei Simon25. Prin 1868 in aceste mori se fabrica exclusiv hirtie de impachetat ?i sugativä26. 21 A. Sc. С., А. P.: 1847, nr. E. 311, 1848 nr. 108, nr. 541 etc. 22 A. Sc. С., А. P.: 1848, nr. 708/1. pag. 11—28. 23 A. Sc. С., А. P.: 1848, nr. 803. 24 A. Sc. С., А. P.: 1850 iunie 7., f. n. 25 BENKÖ KAROLY, op. eft. p. 110 ?i 127. 25 ORBÁN BALÄZS, op. cit. vol. II. pag. 44.
