Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
5 DATE REFERITOARE LA ISTORICUL MORILOR DE HlRTIE 125-Un an mai tirziu, in 1843, incheie cu Illyés Teodor, calfá la moara de- Sínmartin, un contract pentru valorificarea hirtiei fabricate la Sinmartin17. La inceput acesta primea pentru vinderea hirtiei la 10 legaturi una, iar In 1848 о legáturá la 12. In februarie 1845 Illyés Teodor ia in arendä moara de hirtie de la Sinmartin, plätind 1 100 florini anual, timp de 4 ani. Neinfelegindu-se insä asupra sumei de arendä, dupä о jumätate de an desfac contractui ?i la 7 iulie 1845 incheie altul, conform cäruia árendásul va pläti pe loc legätura hirtiei cu un florin ?i 51 creitari, obligindu-se a valorifica toatä hirtia fabricatä la aceastä moarä. Totodatä i s-a promis cä dupä expirarea contractului cu arenda$ii morii de la Sincräieni va primi si pe aceea in condici asemänätoare. intre timp situafia morii de la Sincräieni devine din ce in ce mai grea. Maistrul Erdt Anton, neputind fi deodatá si la Gurghiu $i la Sincräieni, cedeazá partea lui fratelui sáu Nicolae, tot maistru in fabricarea hirtiei. Acesta ínsá, din cauza deselor neinfelegeri cu (dicker Gheorghe si a lipsei de capital, nu poate asigura morii о productivitate suficientä. Pinä lä urmä cei doi arendasi se inteleg si la 16 septembrie 1845 Hicker renun^ä la partea lui mulfumindu-se a fi achitat cu 100 florini18. Nu peste mult timp moara dä faliment. Frafii Erdt nu pot pläti in continuare arenda in condifiile stabilite in contract si. la cererea Anei Czimbor, moara este opritä pe cale juridicä, nefuncfionind timp de о lunä (13 octombrie—11 noiembrie 1845). Ca urmare, contractui este desfäcut si la rindul ei väduva lui Steckbauer arendeazä si aceastä moarä lui Illyés Teodor. In primävara anului 1846 fiúi cél mai mare al väduvei, Vilhelm, calfá la moara din Sinmartin, se plinge judelui suprem regese al scaunului Ciuc impotriva mamei si a arendasului cerind desfacerea contractului si inläturarea maistrului pe motivul cä acestia, infelegindu-se intre ei, au fäcut un contract defavorabil orfanilor19. La 20 aprilie 1846, sedria orfanalá a scaunului Ciuc hotäräste: arendarea morii de la Sincräieni; dispune ca Illyés sä päräseascä moara de la Sinmartin dar cu dreptul de a arenda cea de la Sincräieni; iar moara de la Sinmartin sä fie administratä de väduva Czimbor Ana, impreunä cu fiul ei Vilhelm Steckbauer, care pe lingä partea lui din venit ca proprietär sä primeascá si salariul de calfá20. Nemultumiti cu sentinfa, Czimbor Ana si Illyés Teodor fac apel la Guberniul din Cluj impotriva hotáririi sedriei orfanale din Ciuc. Intre timp administrarea morilor este preluatä de Vilhelm si losif Steckbauer care nu cedeazä mamei lor decit casa ei din Sinmartin. De acum pinä la inceputul anului 1848 väduva s* Illyés Teodor inainteazä 3 plingeri Guberniului si una Curtii din Viena, care ordonä numirea unor comisii speciale pentru cercetarea cazului si reglementarea problemei juridice a proprietätii si pentru lichidarea crizei existente in productio V V A. Sc. C„ A. P.: 1848, nr. 708/1, peg. 1—2. 18 A. Sc. C., A. P.: 1846, nr. E. 56 (comisia de evaluare a gäsit in stoe numai 18 legäturi de hirtie). 19 A. Sc. C„ A. P.: 1946, nr. E. 103. 20 A. Sc. C„ A. P.: 1848, nr. 708/1, p. 3—4.
