Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
100 P. GYULAI 2' lizärii ideii de independentä statalá a Princlpatului Transilvaniei, fenomen reflectat ?i prin crearea unor steme ?i a unor sigilii proprii4. Este de presupus, de altfel, cä ?i crearea unor sigilii aparte pentru comitatele ardelene $i pentru scaunele secuiejti se däteazä in perioada ulterioarä aparitiei unui sigiliu special al Principatului autonom al Transilvaniei. De la acest principiu existä о singurä derogare: privilegiul de a folosi sigiliu separat acordat de cätre Andrei al ll-lea, la 30 noiembrie 1224, Universitati säsejti5 *. Diéta din 1659, prin dispozifia de a se grava amintitele pecefi nu face altceva decit sä consfinfeascä evolufia istoricä interna spre independent a Principatului Transilvaniei. Tiparele sigilare [cu excepfia celui pentru Partium — care se pare cä nu s-a mai executat niciodatä] se pare cä au fost confecfionate incá in anul hotáririi dietei in 1659. Dupä opinia celor care au cercetat problemele sigilografiei transilvänene, sigiliul sa^ilor $i al secuilor s-ar fi pierdut la 1661, fapt pentru care principele Mihail Apafi I. dá dispozitii ca eie sä se graveze din nou cu un model asemänätor originalelor4. Dupä о opinie curentä, se credea cä pinä in vremea noasträ nu s-ar fi pästrat decit sigiliul comitatelor7, care -— dupä opinia lui C. MOISIL — reprezenta „Universitas regnicolarum Hungarorum et Valachorum Transylvaniae"8, cu alte cuvinte totalitatea oamenilor liberi ai comitatelor Principatului transilvänean. Acest tipar sigilar al comitatelor, confectionat din argint, avind un diametru de 36 m/m $i о grosime de 3 m/m, cu minerul lipsä, se pästreazä in Arhivele de Stat ale Ungariei9. Descrierea acestui sigiliu dupä desenui lui KEOPECZY: In cimpul sigiliului, in picioare, un scut oval, avind la exterior о ornamentatie barocä. In mijlocul scutului un vultur täiat, cu aripile desfäcute, privind spre dreapta.. Legenda despärfitä de scut de un cerc este urmätoarea: SIGILLVM COMITATVVM TRANSILVANIAE. Pe dósul sigiliului se väd urme ale ciocänirii, precum $i о micä cruce. Materialul din care este confectionat este un argint fin10. Dupä pärerea lui KEÖPECZY, tiparul-sigilar a fast confectionat pe baza 4 Cf. C. MOISIL, Stema Romäniei_ Originea fi evolufia ei istoricä fi heraldicä, Bucure?ti, 1931, p. 9—10, 13 5 JAKAB ELEK,Az erdélyi országos czímerek története, ín „Századok““ 1867, p. 337; cf. Urkundenbuch, I. nr. 43. • Ibidem, p. 345. 7 KEÖPECZY SEBESTYÉN JÓZSEF,. Erdély czímere, in „Turul“, XXXV. (1917), p. 42, $i nóta 2. 8 C. MOISIL, op. dt., p. 10. 9 KEÖPECZY op. dt., p. 42 §i nota 2. 10 Ibidem.
