Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
:з UN TI PAR DE SIGILIU CONSIDERAT PIERDUT 101 hotäririi dietei de la Sebe?11. BEDEUS ?i JAKAB contestä aceastä pärere, considerindu-l mai timpuriu12. KEÖPECZY face aminfire ?i despre un al doilea tipar-sigilar al comitatelor, confectionat din o{el, asemánátor intrutotul célúi de mai sus, care de asemenea se pástreazá la Arhivele Statului din Budapesta ?i al cárui legenda latina diferä de prima doar prin introducerea in plus a cuvintului maghiar NEMES. KEÖPECZY íl considera pe acesta ca fiind replica din 1661 a originalului pierdut13. Totodatá KEÖPECZY emite ipoteza ca tiparul-sigilar [cunoscut pina acum de pe sigiliile documentelor] al „nafiunii" secuie?ti fusese confecfionat deodatá cu varianta a doua, din o^el, a tiparului sigilar al comitatelor14. Despre originalele tiparelor sigilare ale secuilor ?i sa?ilor, amintifii autori nu vorbesc, necunoscind soarta lor ?i locul unde s-ar putea afla. Din context reiese ca ei le considera pierdute. Data fiind aceastä situate, consideram uti Iá publicarea unui tipar sigilar gásit de női in bogata colecfie de asemenea piese a Muzeului de Istorie din Cluj, din legenda cáruia reiese cá el aparfinuse „nafiunii" secuie?ti. Piesa nu figureazä in registrul de inventor al muzeului, in schimb este amintitá in revista Erdélyi Múzeum din 1878, p. 72, unde se menfioneazá ca ea a intrat in colecfiile fostului Muzeu Ardelean. Descrierea: in cimpul sigiliului se aflá culcat un scut oval, avind la exterior о ornamentale barocä. In partea dreaptä a cimpului scutului о lunä nouä cu raze, iar in stinga soarele cu raze. Legenda este incadratä intre douä cercuri simple: SIGIL : NATIONIS. SICULICAE. LO. ERDELIORSZAGAE. In jurul legendei se mai aflä ?i о cununä de frunze stilizate (pl. LIV. fig. 1). Dosul sigiliului este plat, purtind ürme de ciocänire. Corespunzätor pózaiéi rozetei de pe fata sigiliului, pe dos se aflä incizatä о micä cruce cu bra{e egale de 5 mm (pl. LIV. fig. 2). Tiparul-sigilar a fost confectionat dintrun argint de calitate superioarä. Dupä opinia lui JAKAB, ultima aplicare a acestui tipar-sigilar s-a fäcut pe a?anumitele „accorda" din 169215. Presupunem cä, in continuare tiparul-sigilar a fost pástrat in arhiva scaunului secuiesc al Odorheiului. in sprijinul acestei ipoteze, amintim un ■document din 27 august 1822, prin care scaunul Miclo?oarei se intereseazá la scaunul Odorheiului despre soarta tiparului sigilar al scaunului Miclo?oarei. ín räspuns se aratá cá in arhiva Odorheiului, in lada „natiunii" secuit Ibidem. 12 J. BEDEUS, Die Wappen und Siegel der Fürsten von Siebenbürgen, .'Sibiu, 1838; JAKAB, op. cit., p. 346. 13 KEÖPECZY, op. cit., p. 42 ?i nota 3 14 Ibidem. is JAKAB, op. cit., p. 345.
