Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 2. (1967)
Istorie
3 SAPATURI executate de muzeul din odorhei 55 Prin sectionarea janjului de apárare ji a valului Inait de 2,60 m (vezi pl. XXIX, fig. 3—4), s-a constatat cá elementele de intáriturá au douá faze de constructe (pl. XXX). Cu ocazia construirii primului val s-a sápat janiul cu о curburá simplá, largó, In forma de U. Valul constá din pámlnt bátut cu straturi alternative de umpluturä. In a doua perioadä de constructe mijlocul jantului de apárare a fost adincit in forma de i_j , iar valului initial — dupä cum se vede din profil — i s-a adäugat pe verticalä о constructe din bolovani mari, legati (?) cu lut, un fel de ,,zid sec", toaíá masa tiind arsá apói cu un foc puternic, de aja manierá incit luiul, in unele porfiuni, s-a transformat ín zgurá de culoare violetá, iar bolovanii de origine vulcanicá s-au topit (pl. XXIX, fig. 2). Pe baza materialului ceramic, iejit din corpul valului, prima fazá de constructe ar fi de la sfirjitul epocii bronzului (Bronz D?), iar a doua fazá poate fi datatá, cu aproximatie, pe la mijlocul príméi virste a fierului (eventual Hallstatt C). Din portunea prelungitá in interiorul cetátü cu circa 22 m a sectiunii prin jant ji val a apärut material ceramic foarte sárac ji, in general, atipic. Ajezarea intáritá pare sä fie numai о cetate de refugiu folositä in repetate rinduri, asemänätoare intr-o oarecare mäsurä aja-zisei „cetät Csombód" de la Säräteni19. II. BÄILE HOMOROD (com. Cápilnita, pe schita-hartá nr. 2/1—II) La vest de Bäile Homorod, pe platóul numit „Cekend“ sau „Cekendtető", mai precis pe un promontoriu situat imediat deasupra joselei nationale, numit „Várhelye" a fost semnalatá pe la sfirjitul secolului al XlX-lea о fortificate de pámint cu un plan patrulater20. Cu ocazia cercetárilor pe térén din 1955 s-a mai gásit incá о intáriturá de acelaji gen, dar de dimensiuni mai mari ji intr-o stare de conservare mai buná. Pe baza planului lor, s-a afirmat incá de pe atunci cá ele ar fi fortificatii románé $i au fost socotite drept avanposturi ale sistemului de apárare romaná din estül provinciei Dacia, cu menirea de a pázi singurul acces dinspre Bazinul Ciucului (respectiv dinspre pásul Vláhita, 997 m, aceste teritorii fiind extra fines pro-19 Cf. Z. SZÉKELY, ín Materiale. .., VIII, 1962, p. 331 sí pl. I. se G. TÉGLÁS, ín Akadémiai Értesítő, VI, 1895, p. 417; idem, ín Archaeologiai Közlemények, XIX, 1895, p, 17; idem, in Erdélyi Múzeum, XIII, 1896, p. 423; vezi incá articolele Satu Mare ji Bäile Homorod din Repertoriul arheologic al Republicii Socialiste Románia, pástrat ín forrná de manuscris la Institutul de istorie $i arheologie al Academiei Republicii Socialiste Románia — filiala Cluj, unde aceste burguri sínt considerate ca niste intärituri medievale. In schimb vezi: FR. MÜLLER, in ..Mitteilungen der к. u. к. Centralcommission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale“, IV, 1859, p, 164; B. ORBÁN, op, cit., vol. I, p. 70; I. MARTIAN, Ürme din räzboaiele romanilor cu dacii, in „Publicatiile Com. Mon. Istorice, secta pt. Transilvania“, nr. I, Cluj, 1921, p 86; M. ROSKA, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor. Thesaurus antiquitatum Transsilvanicarum. Тот. I. Praehistorica, (Cluj), 1942, p. 108, nr. 51; G. FERENCZI, I. FERENCZI, in Studia Universitatum ,,V. Babej“ et „Bolyai“, III, 1958, p. 26—27 cu toatá bibliográfia injiratä acolo.
