Takács Péter (szerk.): A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 66. (Nyíregyháza, 2010)

A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából

vindea vinul stăpânului, dar şi atunci când comercializa berea, vinul şi pălinca în folosul comunităţii.

Bărbaţii au fost şi grădinari. Au plantat pomi fructiferi, pe care i-au îngrijit şi tot ei au cultivat varza pentru nevoile familiei, punând-o la păstrat în butoi.

Capul de familie a fost şi maistru pălincar, atunci când fierbea pălinca lui şi a rudelor, din prunele culese din propria ogradă, în cazanul închiriat cu unu-doi forinţi pe an. A fost morar şi dulgher de moară în moara închiriată cu un forint pe an. Aici - dacă avea cal sau catâr pentru învârtit moara - putea macina zilnic grâu sau secară de opt-zece măsuri de pojoni. A fost şi cioplitor atunci când a confecţionat coada la baltag, topor, hârleţ, sapă sau pentru alte unelte, sau a făcut tijă pentru tras plugul sau pentru a înjuga patru boi. Era considerat foarte îndemânatic dacă a ştiut să facă şi roată, plug şi chiar jug.

Era tâmplar atunci când făcea masă, laviţă, bancă, scăunel, alte utilităţi de şezut, pieptene pentru tăieţei în formă de melci sau furcă de tors pentru logodnică sau soţie.

Majoritatea bărbaţilor au fost pescari, vănâtori, pişcari, apicultori. Au făcut şi munca tăbăcarilor, a cojocarilor atunci când au prelucrat pielea animalelor vânate de ei şi au confecţionat din ea opinci şi papuci.

Nu mai înşirăm munca lor de meşteşugari, deoarece soţiile lor şi alţi membrii de sex feminin ai familiei s-au întrecut în meserii. Nu au înlocuit doar căminul şi grădiniţa crescându-şi şi educându-şi copii, ci au predat din generaţie în generaţie cunoştinţele feminine acumulate pe parcursul mai multor decenii. Au fost într-o persoană bucătari, brutari, cofetari, ştiind să conserve mâncarea şi să fiarbă magiun. Zidarii şi zugravii au fost înlocuiţi prin lipirea pereţilor şi prin văruirea lor.

Toate fetele şi femeile au ştiut să toarcă, multe dintre ele şi să ţeasă. Toate au ştiut să tricoteze, croşeteze, brodeze. Au înlocuit filaturiile, cusătoriile, croitoriile. Şi-au îmbrăcat familia în hainele cusute din pânză şi postav ţesute de ele.

Femeile mulgeau în familiile care au avut vacă de lapte, oi sau capre. Aceste gospodine au condus o adevărată lăptărie de casă, au făcut smântână, brânză, unt, caş, după nevoile familiei.

Fiecare gospodină a târguit cu precupeţii. Ea a dus la pieţele săptămânale surplusul de legume şi păsări. Ea a schimbat cu comerciantul ambulant secara, grâul, orzul, slănina, şunca economisită pentru var, oale de lut, fructe, pepeni.

S-a priceput şi la grădinărit - la legumicultura şi la horticultura. Femeile din familie au îngrijit grădina de flori din faţa casei, începând din primăvară, când se plantau lalele, până toamna târziu când cădea bruma. De asemenea, ele s-au ocupat şi de grădiniile de legume.

Locuitorii unei sesii prospere - cu o mică exagerare - au făcut toate muncile în afară de prelucrarea metalelor, fapt ce reise din ceea ce mărturisesc iobagii în urbariile Măriei Tereza. Despre aceste realităţi vorbesc şi documentele de faţă.

Alături de aceste aspecte se regăsesc şi informaţii despre imaginea moşierului şi a supuşilor, a structurii şi a relaţiilor sociale ale vremii, precum şi despre structura vieţii cotidiene. Se prezintă detaliat cadrul natural al regiunii, facându-ne cunoscute şi tehnologiile de producţie practicate în sate şi în târguri. Prin aplicarea unei metodei potrivite, se face posibilă cunoaşterea situaţiei financiare a nobilimii deţinătoare de iobagi. Cel

57