Takács Péter (szerk.): A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 66. (Nyíregyháza, 2010)

A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából

a putut corecta dacă comisarii au vrut să treacă la terenuri urbariale loturi alodiale sau cele arendate de iobagi. în paralel cu completarea manuală a tabelelor privind folosirea sesiei şi a celorlalte te­renuri, judele satului, juraţii şi câţiva dintre iobagi şi jeleri au fost interogaţi subjurământîn nouă puncte principale (I—IX). La interogarea satului, comisarii de reglementare urbarială, au dovedit o atenţie deosebită în ceea ce priveşte întrebarea principală cu numărul al-IV- lea. Prin răspunsul dat la acest capitol, prin intermediul a 19 întrebări subsecvente, s-au detaliat posibilele foloase ce se pot obţine din hotarul aşezării, iar alte şapte întrebări s-au referit la pagubele suferite de populaţie şi de hotarul satului. Răspunsurile iobagilor - privind datele referitoare la sesii şi la celelalte întrebări — au fost notate de către comisari. Apoi ele au fost semnate şi autentificate cu ştampila oficială, aplicată în ceară. Actele au fost trimise la oficiul vicecomitelui din comitatul resprectiv. Aici comisia urbarială a evaluat calitatea pământului arabil şi fâneţele din sate. A constatat cât teren arabil şi fâneaţă de câţi cosaşi revine la o sesie identică în toată ţara - de o măsură de pojoni (1200 de stânjin pătrat). Acestea au fost trecute cu mâna la punctul potrivit din urbariul tipărit. Tot cu mâna s-au trecut şi categoriile de munci (seceriş, cu­lesul viei, cosit fâneaţa) pentru care moşierul poate cere robotă săptămânală dublă. De asemenea, a fost consemnat şi cu câţi boi este obligat iobagul să are în cadrul robotei. Tot cu mâna s-au trecut în urbariu şi informaţii despre perioada în care are voie comunitatea satului să măsoare băuturi la cârciumă (vin, tărie, bere) în folosul propriu. A fost notat faptul că, în lipsa pădurii sau a trestiei, moşierii nu puteau obliga iobagii la dare de lemne de foc sau la tăiat de trestie. în final, s-a trecut în Urbariul tipărit faptul că iobagul, din cauza păşunii slabe, nu avea voie să ţină vaci şi, prin urmare, moşierului nu-i era îngăduit să pretindă unt. Tabelul a făcut parte integrantă al Urbariului tipărit. în Tabel au fost enumerate, pe localităţi, numele moşierilor, împreună cu iobagii şi jelerii cu şi fără casă, care i-au aparţi­nut. După numele iobagilor, s-a menţionat, conform tabelului, partea lor de sesie, terenul agricol şi fâneaţa (măsurat în iugăre), robota anuală de executat cu boi sau cu forţe proprii, valoarea chiriei după sesie, cantitea anuală de lemne ce trebuia să fie transportată în casa nobiliară sau cantitatea de snopi de trestie. A fost înregistrată cu o exactitate de sutimi, cantitatea de cânepă, in şi fir de lână ce putea fi pretinsă de către moşier. în sfârşit, au fost trecute dările din unt, copan, pui şi ouă datorate pentru bucătăria moşierului. După întocmire, urbariul pregătit de comisia urbarială a fost autentificat. Exemplarul autentificat a fost aprobat de către adunarea comitatului. Notarul general a adeverit prin semnătura şi ştampila comitatului faptul că s-a efectuat aprobarea. Un exemplar din Ur­bariu a fost depus la arhiva comitatului şi altul a fost trimis la Comisia Urbarială a Consi­liului Locumtenenţial. Şi moşierii au primit câte un exemplar. Comisarii urbariali au dus un exemplar din Urbariul aprobat de adunarea comitatului în fiecare sat şi târg spre a fi proclamat la adunarea satului şi un exemplar a fost dat judelui localităţii. în principiu, după proclamarea Urbariului, relaţia dintre moşier şi sat a fost reglementată de acest document. în comitatul Satu Mare trebuia măsurat la o sesie, în funcţie de calitatea pământului, 26-28-30 sau 32 de iugăre maghiare (1100 sau 1200 stânjin pătrat) de pământ arabil, sau 51

Next

/
Thumbnails
Contents