Takács Péter (szerk.): A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 66. (Nyíregyháza, 2010)

A jobbágylét dokumentumai az úrbérrendezés kori Szatmár vármegye Nyíri járásából

în ce mai mari: i-a obligat la robotă exagerată, încercând chiar să le micşoreze şi suprafaţa loturilor folosite.

în aceste condiţii, Maria Tereza s-a impus ca patroana iobagilor. în 20 martie 1765, i-a ordonat consilierului regal, Paul Festetics, să elaboreze un proiect de urbarii ce urma să fie aplicat în viitor. După două zile a dispus organelor competente din cadrul cancelariei regale să verifice legalitatea petiţiei ţăranilor din comitatul Vas. în august 1765 a desemnat o delegaţie formată din militari şi civili pentru liniştirea lor.

Proiectul urbarial al lui Festetics nu s-a mai realizat, motiv pentru care, în 26 august 1765, regina a ordonat cancelariei, ca în decursul a două luni să înainteze urbariul care să reglementeze relaţia iobag-moşier. Ţăranii de peste Dunăre au fost şi mai nerăbdători decât ea. Revoltele din comitatul Vas s-au extins şi în comitatele Zala, Sopron, Somogy, Tolna şi Baranya. în 31 octombrie 1765, Maria Tereza a dispus, pentru protecţia iobagilor, ca orice sentiţă dată de scaunele urbariale, înainte de aplicare, să fie trimisă pentru aprobare la Consiliul Locumtenenţial, ordonând acestuia înfiinţarea unei comisii urbariale.

Dispoziţiile mai mult au alimentat nemulţumirile ţăranilor decât să le aplaneze. în 16 ianuarie 1766, regina l-a trimis pe Anton Brunszvik în comitatul Vas ca şi comisar regal. Atribuţiile sale au fost lărgite în iulie şi asupra comitatului Sopron. între timp, au fost delegaţi şi alţi comisari regali în comitatele Somogy, Baranya, Tolna şi Veszprém. Dar liniştea nu a fost adusă nici de aceste dispoziţii. Ca urmare, în 27 decembrie 1766, Mara Tereza a impus un urbariu unitar pentru comitatele Vas, Zala, Sopron, Somogy, Tolna şi Baranya, iar în 23 ianuarie, a emis patenta urbarială. Conform acestui act, în toate localităţile de pe întreg teritoriul regatului Ungariei, a fost introdus un urbariu unitar, care reglementa veniturile iobagilor şi serviciile prestate pentru moşieri în raport cu veniturile iobăgeşti.

Urbariile au fost valabile pentru fiecare iobag, precum şi pentru toţi jeleri cu casă sau fără casă, prevederile afectând, astfel, toţi moşierii care au avut supuşi de orice fel. Prin acest ordin Maria Tereza s-a amestecat în relaţiile private ale moşierilor, ofensând drepturile lor privind proprietatea. Exista pericolul, ca autorităţile comitatense în virtutea autonomiei administrative să saboteze aplicarea ordinului. Din acest motiv, regina a încredinţat aplicarea reglementării urbariale funcţionarilor regali loiali.

Aplicarea reglementărilor urbariale au fost începute prima dată în ţinuturile de peste Dunăre, în 1767, iar mai apoi în toată ţara, sub supraveghere centrală. Procesul a durat din ianuarie 1767 până în decembrie 1775.

în toate comitatele regatului s-au format comisiile de reglementare urbarială. Pretorii şi juraţii, precum şi comisari urbariali desemnaţi, au primit un exemplar tipărit al normelor de aplicare ale reglementării urbariale, împreună cu Urbariul şi aşa numite Tabele tipărite. Reglementarea s-a realizat în prezenţa împuternicitului regal, derularea ei fiind identică peste tot.

Prima dată s-au inventariat veniturile urbariale şi prestările efectuate pentru ele, conform obiceiurilor aşezării. S-a specificat cine cărui moşier slujeşte. S-a evaluat sesia intravilană a fiecărui iobag sau jeler, mărimea pământului agricol şi a faneţei folosite de el. S-a făcut o listă cu via şi terenurile defrişate ale iobagilor şi ale jelerilor. Datele au fost trecute cu mâna sub formă de tabel. în principiu, toată lumea trebuia să declare suprafaţa pământului lucrat şi folosit. Moşierul, sau împuternicitul lui prezent la inventariere,

50