Németh Péter: A középkori Szatmár megye települései a 15. század elejéig. (Jósa András Múzeum Kiadványai 60. Nyíregyháza, 2008)

Bevezetés

INTRODUCERE In anii 1809-1810 au apărut la Buda cele două volume ale monografiei privind comitatul Satu Mare, cu titlul „Szathmár vármegye fekvése, történetei, és polgári esmérete." Autorul era Antal Szirmay, consilier regal, judecător al mai multor tribunale comitatense şi laureat în poetică. Volumele privind Sătmarul au constituit a treia monografie după cele scrise în limba latină despre Zemplin (1803) şi Ugocea (1805). Lucrarea despre Sătmar a fost, însă, prima care era scrisă în limba maghiară, aducând şi o contribuţie importantă în dezvoltarea limbii naţionale. Istoria limbii şi literaturii maghiare uită pe nedrept opera şi personalitatea acestui cărturar, deşi în perioada respectivă, monografia Sătmarului a fost o adevărată capodoperă şi, în acelaşi timp, deschizător de drumuri pentru geografia şi topografia istorică

1

. Colectarea surselor şi informaţiilor nu putea, desigur, să fie exhaustivă, fiind prea mare perioada cronologică vizată (de la începuturi până la secolul al XVIII-lea) şi prea largă zona geografică studiată. După cum scrie în introducere, Antal Szirmay avea rădăcini în Ugocea, trăia în Zemplin şi avea rudenii în Sătmar. Arhivele familiilor nobiliare din aceste trei comitate erau deci, principalele surse de inspiraţie în cercetarea care a durat aproape trei decenii. Pe lângă aceste arhive erau des folosite, chiar dacă uneori acest fapt nu a fost menţionat explicit, însăşi arhivele comitatelor precum şi arhiva naţională al conventului din Lelesz. Pe lângă laude, trebuie atras atenţia la mai multe erori. De exemplu familia „Kántor" de Derzs este confundată cu familia Petri Derzs din neamul Hontpázmány. Astfel de erori, de altfel, au fost frecvente în epoca respectivă, deoarece lipseau cu desăvârşire cercetările similare în acest sens. Era bine ca în perioada respectivă să fie făcută descrierea monografică la celelalte comitate! După aproape o jumătate de veac, Szirmay a avut şi un continuator în persoana lui Péter Mándy (1784-1873), jude de plasă. In anul 1856, Mándy a donat Academiei Maghiare o serie de copii după diplome dintre anii 1273-1408

2

. Aceste documente nu se mai găsesc la Academie, probabil ei au ajuns la Arhivele Naţionale Maghiare (MOL), prin transferul din 1912 şi au fost inventariate la diplomele originale ale familiei Mándy (copii între cotele DL 72374-72724). Fiind poate singurul din ţară, el a suplimentat cu observaţii proprii chestionarele trimise de Frigyes Pesty în anul 1864

3

. Bazând parţial pe Szirmay, Mándy a adus astfel, o contribuţie preţioasă la materialul referitor la comitatul Satu Mare (din păcate tocmai oraşul liber regal Satu Mare a fost omis). 1. Despre familie şi acumularea de domenii de către tată v. Komáromy András: A borsodi és ugocsai Szirmayak. T. 11 /l 893/

nr. 1-3. 2. Ováry Lipót: A Magyar Tudományos Akadémia Történettudományi Bizottságának oklevél-másolatai. I. Budapest. 1890, 2: 28-as csomag, XII. csoport. Mándy Péter által 1856-ban beküldött oklevélmásolatok. 3. Mizser Lajos: Szatmár vármegye Pesty Frigyes 1864-1866. évi helynévtárában. Nyíregyháza, 2001, 368— 410.