Németh Péter: A középkori Szatmár megye települései a 15. század elejéig. (Jósa András Múzeum Kiadványai 60. Nyíregyháza, 2008)

Bevezetés

Faţă de monografia lui Szirmay, relativ bogat în surse istorice, este mult mai slabă volumul despre comitatul Satu Mare, apărut sub redacţia lui Samu Borovszky [1908]. La această dată au apărut deja publicaţii de documente din arhivele familiilor Károlyi, Sztáray, Zichy, etc., precum şi volume din diplomatarul angevin, pe care autorii puteau să folosească în lucrarea lor. Profesorul Bertalan Bagossy (autorul capitolului despre istoria oraşului Satu Mare) precum şi Aladár Vende (istoria comunelor din comitat) au folosit, însă aceste publicaţii doar limitat. Excepţia o constituie scriitorul Zsigmond Móricz, care, în capitolul despre istoria oraşului Baia Mare, a reuşit să facă o exegeză riguroasă a diplomelor medievale relevante. In schimb, trebuie menţionat cu laude deosebite lucrarea lui Ferenc Maksay, apărut în 1940. Doctorandul tânăr a cercetat şi a fişat toate sursele istorice disponibile la acea oră.

4 Scopul propus a fost atins în întregime, fiind publicate toate referirile privind toponimia şi numele de iobagi din comitatul Satu Mare de dinainte de Mohács (1526). In întocmirea lucrării, însă, au fost mai puţin urmărite probleme privind istoria familiilor, al posesiunilor şi cele legate de topografia istorică. Volumul de faţă propune să repară tocmai aceste lipsuri. Se încearcă, astfel, de a schiţa istoria aşezărilor şi a posesiunilor din comitatul Satu Mare până la începutul secolului al XV-lea. Pe lângă colectarea proprie a surselor (folosind în principal publicaţiile de surse istorice apărute după lucrarea lui Maksay) punctul de plecare constituie fişele realizate pentru geografia istorică din epoca arpadiană şi manuscrisele lui Ferenc Maksay (1916-1984). S-a folosit, desigur şi baza electronică de date întocmită de György Rácz, chiar dacă nu este menţionat explicit. Limitele cronologice stricte ale colectării surselor este identică cu cele stabilite de György Györffy pentru geografia istorică arpadiană. Astfel, au fost incluse toate documentele din perioada arpadiană şi primele trei decenii ale perioadei angevine terminând cu registrele decimei papale (1332-1334). In majoritatea aşezărilor am luat în considerare şi menţiuni mai târzii, conţinând referiri la posesori sau la structura domeniilor, în special data ultimelor donaţii din domeniul regal (sfârşitul secolului al XIV-lea), primele donaţii regale permanente (Ludovic I din 1344) şi noile donaţii (reconfirmări) date de Sigismund de Luxemburg. Aceste documente reflectă întinderea marilor domenii nobiliare, cu precădere ne având cetăţi în centrul domenial. Nu am omis, în acelaşi timp, nici enumerarea prediilor care apar în documente doar la începutul secolului al XV-lea, dar, în câteva cazuri fericite, am reuşit să demonstrăm existenţa lor din perioada arpadiană sau angevină. Am făcut excepţii în cazul localităţilor cu aceeaşi nume (de ex. Baromlak, Tiba, Tótfalu, Újfalu, Újlak) când, pentru diferenţierea exactă, am apelat şi la surse datate la sfârşitul secolului al XV-lea. In legătura cu inhabitarea Oaşului şi Codrului, aşezările din această zonă, menţionate de regulă primă dată în a doua jumătate a secolului al XV-lea, nu au fost incluse în acest volum (numele acestora şi datele istorice mai recente referitore Ia ele sunt incluse, dealtfel, în lucrarea lui Maksay). Procesul de populare al acestor regiuni merită un studiu separat în lumina tuturor izvoarelor disponibile de dinainte de Mohács. * * * 4. O parte dintre manuscrisele lui Maksay, împreună cu colecţia privind comitatul Satu Mare se află în arhiva Ráday al Eparhiei Reformate de lângă Dunăre v. Nagy Edit (red.): A Dunamelléki Református Egyházkerület Ráday levéltárának repertóriuma. Budapest. 2002. C/195 fond, 1-2. doboz. VI.