A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

Statistic, registrul colecţiei de artă a fost închis cu 259 de piese în 1941, în intervalul 1945-1948, fiind înregistrate 20 de poziţii noi.

Cercetările arheologice din judeţ au fost reluate în 1943, când Dorin Popescu a obţinut fondurile necesare pentru realizarea unor noi săpături la Pecica - „Şanţul Mare”. Cele şase secţiuni deschise au confirmat observaţiile mai vechi ale lui Roska M. în plus, arheologul bucureştean a reuşit să definească o locuire din a doua vârstă a fierului şi alta „din timpul năvălirilor barbare”. în aceeaşi campanie, Popescu a realizat un sondaj şi în punctul „Livada lui Onea”, situat în hotarul comunei Semlac, la circa 2 km vest de „Şanţul Mare”. Materialul arheologic rezultat din aceste cercetări a fost transportat la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti.

în 1944, director al Palatului Cultural a fost numit N. Covaciu care, în ciuda vremurilor vitregi, a reuşit să publice o broşură monografică asupra istoriei vechi a zonei arădene.

Abia în 1951, a început reorganizarea muzeului care, despărţindu-se de bibliotecă şi de filarmonică, a devenit instituţie cu buget propriu. Pe baza noii ideologii dominante, a demarat sistematizarea colecţiilor pe secţii: artă, istorie veche, muzeul Revoluţiei din 1848-1849, muzeul orânduirii feudale, muzeul orânduirii capitaliste, muzeul construirii socialismului, muzeul teatral. S-a trecut la extinderea spaţiului de expunere şi înnoirea mobilierului. însă, cea mai importantă schimbare o constituie angajarea de personal calificat pentru toate secţiile muzeului. Din prima generaţie specialişti postbelici ai muzeului au făcut parte: Egon Dömer, Edmund Geller, Kovács Géza, Eugen Glück, Viorica Marica, Ferencz Irma.

Procesul de naţionalizare, declanşat prin legea 119/11.06.1948, a cuprins şi patrimoniul cultural mobil aflat în proprietate privată. Astfel, în perioada 1949-1954, în colecţiile muzeului au intrat 1930 de piese la secţia 1848, 1410 la artă şi 427 la istoria oraşului. în total, au fost înregistrate 3.767 de piese confiscate.

După o muncă intensă, atent îndrumată de organele de partid, în perioada 1954-1955, au fost redeschise succesiv expoziţiile permanente de arheologie, istorie şi galeria de artă.

Este semnificativ de observat faptul că, în expoziţiile de arheologie şi istorie au fost expuse doar piese din colecţiile muzeului, alături de un bogat material complementar. însă, pentru completarea segmentului de artă naţională, Muzeul de Artă din Bucureşti a dat în custodie Aradului 95 de lucrări, cele mai multe, realizate de clasicii picturii româneşti.

în a doua jumătate a deceniului şase, colecţia Muzeului de Relicve s-a îmbogăţit semnificativ, mai ales prin achiziţii, astfel încât, la sfârşitul perioadei, colecţia număra 16.458 de piese.

Cercetarea arheologică din anii cincizeci ai secolului trecut s-a rezumat la un număr de săpături de salvare întreprinse de Mircea Rusu

78