A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

în următorii ani, se înregistrează o medie de cinci expoziţii pe an, toate semnate de pictori din zonă.

Şi colecţia de etnografie a evoluat încet. Până în 1930, s-au făcut câteva achiziţii ilustrând portul popular, ocupaţiile tradiţionale şi meşteşugurile artistice din localităţile Cermei, Pâncota, Drauţ, Cicir şi Arad. A mai fost înregistrată şi o donaţie de ouă încondeiate din zona Hăl- magiu - Gurahonţ. Apoi, pe fundalul războiului, activitatea s-a oprit cu totul.

în primăvara anului 1934, prof. Lazăr Nichi a adresat un memoriu autorităţilor locale, prin care propunea câteva obiective menite să eternizeze memoria marilor oameni politici arădeni, Vasile Goldiş şi Ştefan Cicio-Pop: înfiinţarea unui fond pentru ridicarea statuilor celor doi, organizarea, în cadrul muzeului, a două camere memoriale şi comandarea executării portretelor lor la „unul dintre cei mai consacraţi pictori por- tretişti locali”. Primăria a dat curs propunerilor şi, până la finele anului, cele două camere memoriale au fost amenajate.

Singura realizare notabilă în domeniul arheologiei, din această perioadă, a fost traducerea inventarelor colecţiei în limba română (1936). Altfel, tezaurul de aur, descoperit fortuit în 1938, la Pecica, a fost achiziţionat de Muzeul Naţional de Antichităţi de la Bucureşti iar săpăturile planificate la Sâmbăteni, Cladova (1933), Pecica (1935), Sântana şi Glogovăţ (1942) nu au putut fi realizate din cauza lipsei finanţării.

Pentru intervalul 1934-1941 nu pot fi consemnate achiziţii sau donaţii semnificative pentru pinacotecă. Au expus, de regulă, aceeaşi artişti locali (C. Minişan, Ányos V., Diószeghy L., C. Wolff, Pataky S., Sima D., A. Iritz, I. Toader, M. Olinescu, P. Feier, N. Chirilovici, Virányi A., Hajós E.) sau din oraşele învecinate: Timişoara (Litteczky A., S. Rot- schingk), Oradea (Tibor E.). în 1938, Asociaţia Pictorilor Bucureşteni a fost prezentă la Arad cu o expoziţie colectivă, care s-a bucurat de un succes moderat.

Un raport statistic cu privire la colecţiile muzeului, întocmit în 1940, la cererea primăriei, consemna următoarea situaţie: muzeul orăşenesc - 348 de piese (289, achiziţionate până în 31 decembrie 1919, în valoare de 15.145,20 coroane; 59, achiziţionate, între 1920 şi 1940, în valoare de 28.760 lei); colecţia de obiecte militare - 203 piese, în valoare de 206.800 lei; Muzeul de relicvii - 2.316 piese (2.304 cu o valoare estimată de 186.713, 70 coroane; 12 în valoare de 3.100 lei).

în condiţiile de austeritate impuse de război, 1942 şi 1945 pinacoteca nu s-a îmbogăţit cu nici o piesă. Expoziţiile temporare au fost extrem de rare. Din cauza pericolului bombardamentelor, galeria a fost demontată şi cea mai mare parte a colecţiei a fost depozitată în pivniţa şcolii de viticultură din Miniş.

76