A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

Abia în 1923, Tzigara Samurcaş, inspectorul general al muzeelor, a semnat actele de preluare a colecţiilor muzeului la nivelul ultimului inventar din 1917.

Chiar dacă, întotdeauna când e vorba de numărul exact de piese deţinute de muzeu la un anumit moment, ne lovim de nonconcordanţe între surse, cităm situaţia înregistrată de C. Petrán în 1921. Astfel, colecţia de antichităţi cuprindea 3875 piese, cea de relicvii 3916, cea privind istoria oraşului Arad 263, cea de numismatică 1040, cea de artă 189 şi colecţia de etnografie 235 piese. Mai exista şi un modest început de colecţie de istorie naturală, iar muzeul regimentului de infanterie nr. 33 era neinventariat.

Redeschisă în 1921, expoziţia permanentă a muzeului şi-a păstrat structura antebelică fiind însă îmbogăţită cu piese menite să ilustreze civilizaţia şi cultura românească. Astfel, în anul 1923 primăria a alocat muzeului suma de 20.000 lei pentru continuarea colecţionării relicviilor româneşti din anii 1848/1849 şi alţi 5.000 lei pentru îmbogăţirea muzeului orăşenesc.

Intre 1921-1924, în sala mică a palatului, au fost organizate 38 de expoziţii de artă plastică. în aceeaşi perioadă au fost achiziţionate 19 lucrări de la artişti arădeni (C. Minişan, I. Toader, E. Ispravnic, C. Wolff) şi s-au făcut primele demersuri pe lângă Ministerul Cultelor şi Artelor în scopul transferului de pictură românească.

După o întrerupere de peste un deceniu, Roska M. a reluat săpăturile de la Pecica în vara anului 1923. Cercetările au fost sprijinite financiar de către Primăria Arad şi de societăţile culturale Astra respectiv Kölcsey. în urma acestei campanii, a putut fi definit nivelul eneolitic, care a premers locuirii de epoca bronzului. Doctorul J. Schweitzer, care l-a însoţit pe Roska la săpături şi care le-a continuat după plecarea acestuia, a publicat un scurt raport în presa locală asupra acestora.

în anul următor, Roska a continuat săparea secţiunilor trasate în 1923 şi în 1911. Şi rezultatele acestei campanii au fost publicate foarte lapidar. în 1953, Roska M. a trimis muzeului din Arad întreaga documentaţie a campaniilor 1923/24. Aceasta conţine planurile şi profilele secţiunilor dar nu cuprinde şi un plan de situaţie al întregului sit.

în ciuda entuziasmului cu care s-a pornit la îmbogăţirea colecţiei etnografice cu piese româneşti, în absenţa alocaţiilor bugetare, dezvoltarea acesteia a stagnat. Abia în 1924, au fost achiziţionate 55 de obiecte, reprezentând textile şi piese de port.

Tot în anul 1924, inginerul Nicolae Petrescu, directorul Fabricii de Vagoane „Astra”, s-a implicat în acţiunea de îmbogăţire a pinacotecii cu lucrări semnificative de artă românească. La propunerea sa, a fost constituită „Comisia specială pentru înzestrarea galeriei cu opere plastice

72