A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés
între timp, muzeul arădean a mai achiziţionat inventarele unor morminte din secolele XI-XII, descoperite accidental la Felnac şi Pecica (1907) iar în 1909 a reuşit, în sfârşit, să cumpere ce a mai rămas din colecţiile lui Dömötör L. şi Haller I. în 1910, 1GMB l-a delegat pe Roska M. pentru reluarea săpăturilor la Pecica - „Şanţul Mare”. Obiectivele urmărite de profesorul clujean au fost în esenţă două: clarificarea stratigrafiei şi cronologiei sitului şi instruirea unui delegat al muzeului arădean în tehnica săpăturii arheologice. Roska a reuşit să definească intensa locuire de epoca bronzului, căreia îi atribuia 16 niveluri. La finele aceluiaşi an, Somogyi G. a achizţionat, pentru colecţia muzeului, primele piese etnografice. Este vorba de piese de port popular maghiar,mobilier şi ceramică din Pecica, Vânători, Adea, Chişineu-Criş, Mişca, Ineu şi Ghioroc. Dând curs proiectului iniţiat Roska M., în anul 1911, societatea „Kölcsey” l-a delegat pe numismatul arădean Juhász F. care, în 1908, donase colecţia sa de monede muzeului, la conducerea săpăturilor de la „Şanţul Mare” şi din Arad-Gai. Asupra celor de la Pecica a publicat un raport de 10 rânduri iar în urma celor din Gai s-a mai păstrat doar decontul contabil al cheltuielilor. La sfârşitul anului 1911, colecţia arheologică a muzeului arădean număra 1.751 de piese din care 679 au fost înregistrate în urma săpăturilor din 1910-1911. Din efervescenţa culturală de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, perioadă definită şi drept „Epoca muzeelor”, a emanat ideea construirii unor centre de iradiere culturală. Astfel, s-a născut proiectul Palatelor Culturale, instituţionalizat prin lege în 1907. Ele sunt precursoarele „căminelor” şi „caselor” de cultură de mai apoi. Fiind concepute pentru un public foarte larg, componenta politică le este inerentă, indiferent de epocă. Această iniţiativă a legislativului budapestan, a fost receptată pozitiv la Arad unde, deja de la sfârşitul secolului XIX, Societatea „Kölcsey” făcea demersuri pentru construirea unui Muzeu al Relicviilor: au fost stânse fonduri prin donaţii, mai mult chiar, arhitectul budapestan Vidor E. a oferit gratuit proiectul viitorului edificiu muzeal. în noile condiţii, guvernul, administraţia locală, Societatea „Kölcsey” şi comunitatea arădeană şi-au focalizat eforturile înspre construirea unui Palat Cultural care să găzduiască muzeul, filarmonica şi biblioteca oraşului. După ce concursul internaţional de proiecte, la care au participat 26 de arhitecţi din Paris, Berlin şi Budapesta, a rămas fără câştigător, autorităţile locale i-au încredinţat arhitectului arădean Szántay Lajos sarcina de a realiza proiectul Palatului Cultural (1910). Construcţia a început 66
