A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

pe lângă conducerea domeniilor fiscului în vederea concesionării către Societatea „Kölcsey” a celor cinci movile din hotarul comunei Glogo- văţ (Vladimirescu). Acţiunea a fost susţinută şi de Societatea de Arheologie de la Budapesta. Datorită încurcăturilor birocratice şi a lipsei de fonduri, săpăturile arheologice n-au putut începe.

în 6 octombrie 1892, „Muzeul Relicviilor Revoluţiei” era pregătit pentru deschidere, la etajul II al Teatrului de Stat din Arad. Din motive pe care nu le cunoaştem, el a fost vernisat oficial abia în 15 martie 1893, la 45 de ani de la izbucnirea Revoluţiei. Aceasta este, şi în ziua de astăzi, socotită data oficială de înfiinţare a Muzeului din Arad. Din nefericire, lipseşte un act fundaţional, evenimentul fiind reflectat doar în presă.

Dezamăgit de neincluderea colecţiei arheologice în expoziţia muzeală, Dömötör s-a dedicat în anii următori mai mult activităţii didactice, rărind perieghezele. Márki, ajuns profesor la Universitatea din Cluj, publica între timp, primul volum din ampla sa monografie dedicată comitatului şi oraşului Arad.

în 1896, profesorul Posta B. de la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta, a realizat un sondaj arheologic la Curtici, unde a surpins o aşezare a epocii cuprului, cultura Bodrogkeresztúr, suprapusă de una a mijlocului epocii bronzului şi primei vârste a fierului.

în 1897, a luat fiinţă la Budapesta Inspectoratul General al Muzeelor şi Bibliotecilor (IGMB), ca organ specializat în cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Inspectoratul putea oferi subvenţii muzeelor care, odată acceptate, presupuneau un control nominal al statului asupra acestor instituţii.

Noul organism şi-a manifestat interesul faţă de situl de la Pecica - „Şanţul Mare”, arătându-se dispus să aloce fonduri pentru cercetarea acestuia. Atitudinea inspectoratului se datorează, măcar în parte, demersurilor lui Dömötör L. care, deja în 1895, a reuşit să sensibilizeze Societatea de Arheologie de la Budapesta în legătură cu necesitatea unor săpături arheologice la Pecica, Glogovăţ („Cinci movile”) şi Sân- tana („Ringul avar”).

în primăvara anului 1898, Römer FI. şi Hampel J. se aflau din nou la Pecica, planificând, împreună cu Dömötör L., desfăşurarea viitoarelor săpături. Cu suportul financiar de 300 FI. acordat de IGMB, Dömötör L. a demarat, încă în septembrie acelaşi an, prima campanie arheologică la „Şanţul Mare”. Rezultatele acesteia au rămas, în mare parte, necunoscute. Dömötör L. a întocmit doar un raport lapidar pe care l-a înaintat Societăţii „Kölcsey” şi aceasta doar după somaţia lui Fraknói V., inspectorul general al IGMB. Din raport rezultă că, în stratul superior au fost descoperite morminte de inhumaţie lipsite de inventar iar în straturile

62