A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Peter Hügel: Az Aradi Múzeum - Történeti áttekintés

de săpături arheologice pe păşunea de lângă cimitirul din Păulişul Nou. Amploarea şi rezultatele acestora nu ne sunt necunoscute. Colecţia de „obiecte arheologice” a Societăţii Culturale „Kölcsey” continua să se îmbogăţească permanent în urma cercetărilor de teren întreprinse de Dömötör dar şi prin donaţii sau achiziţii.

în paralel cu colecţionarea de piese care să ilustreze trecutul arădean, cu organizarea de conferinţe publice pe această temă, Societatea Culturală „Kölcsey” a încercat să realizeze şi evenimente expoziţionale. Astfel, cu sprijinul Asociaţiei Artiştilor Plastici din Budapesta, în 25 mai 1889, a fost deschisă prima expoziţie de artă plastică, în sala festivă a a Liceului. Din anul următor şi până în 1910, Salonul Oficial din Budapesta s-a implicat în organizarea a opt expoziţii de artă maghiară la Arad.

Un prilej nesperat de a prezenta, nu numai publicului local ci şi celui din întreaga monarhie, o parte din colecţia de relicve, artă şi antichităţi a Societăţii Culturale „Kölcsey”, s-a ivit în 1890, când, între 2 august şi 16 octombrie, Aradul a organizat Expoziţia Universală a Ţării de Jos şi a Ungariei de Sud. Era pentru prima oară când acest eveniment se desfăşura în alt oraş decât Budapesta. între pavilioanele destinate industriilor şi agriculturii, şi-a găsit loc şi un pavilion de artă şi arheologie, a cărui amenajare interioară a căzut în sarcina lui Dömötör L. Succesul expoziţiei a fost uriaş, transformând Aradul, în această perioadă, în cel mai important punct de atracţie turistică al regiunii, mai ales după ce, în 6 octombrie, fusese dezvelită şi Statuia Libertăţii, eveniment la care au asistat contele Szapáry, prim-ministrul Ungariei, contele Baquehem şi pictorul Munkácsy Mihály, împreună cu soţia.

Din acelaşi an, datează un memoriu adresat Societăţii Culturale „Kölcsey”, prin care se cerea sprijin pentru înfiinţarea, pe lângă secţia de istorie, şi a unei secţii de etnografie, care ar fi avut menirea „să pună bazele unui viitor muzeu de etnografie”.

După inaugurarea noului „Palat Muzeal” la Timişoara (27.11.1889) şi reuşita Expoziţiei Universale, conducerea Societăţii Culturale „Kölcsey” şi-a intensificat eforturile în direcţia organizării unui muzeu la Arad. în 1891, s-a constituit un consiliu director, care urma să facă toate demersurile necesare pentru a deschide un muzeu al oraşului. Acesta urma să cuprindă piese ilustrând istoria medievală şi modernă a Aradului, în centru situându-se relicvele Revoluţiei de la 1848/49. Dömötör a încercat să convingă membrii societăţii, consiliul director şi autorităţile locale de necesitatea includerii „obiectelor arheologice” în viitorul muzeu. Propunerea a fost refuzată, cu motivaţia că sunt prea puţine obiectele din colecţia de arheologie pentru a le aloca un spaţiu în viitorul muzeu.

în aceste condiţii, Dömötör şi-a amplificat eforturile în direcţia procurării de noi piese. Deja în primăvara anului 1892, a făcut demersuri

60