A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Martyin Emília: A gyulai Erkel Ferenc Múzeum
A múzeumban kiállított tárgyak (1900) Exponatele muzeului (1900) locotenent-colonelul de honvezi, Fürdők István. Expoziţia a fost montată în sala mare a noii clădiri iar cele două săli mai mici au fost amenajate ca bibliotecă şi birou. Deschiderea festivă a avut loc pe 29 septembrie 1895. La sfârşitul anilor 1890 Scherer Benedek, Csausz Lajos, Dobay János, Denhof Antal, Schwartz Géza şi Domonkos János 1-au ajutat pe directorul instituţiei în munca de sortare şi de evidenţă a materialelor. Predarea clădirii şi serbarea legată de mileniu, a atras atenţia giu- lanilor asupra muncii desfăşurate în muzeu şi asupra obiectelor de valoare depozitate aici. Profesorul Domonkos János, care mai devreme a participat la săpături arheologice şi a susţinut prelegeri în cadrul muzeului, numit director, a preluat o instituţie bine pusă la punct. Toate obiectele din muzeu au fost inventariate iar Ministerul învăţământului şi Cultelor a luat muzeul sub controlul său şi i-a acordat subvenţii de stat. Pe Domonkos l-a interesat în special arheologia, a făcut săpături arheologice la Gyulavarsánd, Szeregyháza, Ajtósfalva, Póstelek şi En- drőd. El a fost cel care a venit cu ideea să îmbogăţească colecţia muzeului şi cu material etnografic şi a propus amenajarea unor spaţii cu obiecte maghiare, nemţeşti şi româneşti. Propunerea nu s-a realizat, în ciuda faptului că l-au angajat pe Gróh Béla, profesor de desen la liceu, să se ocupe de adunarea materialului etnografic. în această perioadă a fost formulată, pentru prima dată, ideea de a înfiinţa un muzeu în cetate. Domonkos János a cerut şi contribuţia grofului Almásy Dénes, dar planul a eşuat, pentru că cetatea, ruinată, nu era atunci locul potrivit pentru o expoziţie muzeală. După ieşirea la pensie a lui Domonkos, în anul 1909, muzeul a cunoscut o nouă decădere. Ca să-şi poată asigura existenţa, Domonkos a lucrat, pe lângă pensie, în mai multe locuri dar a rămas, în continuare, şi directorul muzeului, fără să se mai poată ocupa suficient de el. Situaţia muzeului s-a îngreunat şi mai mult din cauza morţii lui Gön- döcs Benedek şi a lui Oláh György, a plecării, din Gyula, a lui Karácsonyi János şi Zsilinszky Mihály, precum şi datorită decăderii asociaţiei, 143