Állami Gimnázium, Kolozsvár, 1941
39 Un fapt constatat in mod neîndoios de directorul şcoalei din Bedales: in mediul coeducat vocea adolescentului mută mai târziu, desvolta- rea sexualităţii se face mai lent şi mai regulat, decât în şcolile cu regimul separat, dovada pentru o tensiune sexuală mai mică, ceeace e simptoma unei moralităţi sănătoase. Dacă curiositatea e satisfăcută, perversităţile dispar. La adolescentul crescut intr'un internat-cazarmă, problema sexuală îmbracă forma unei lupte decepţionate, câteodată disperate, lupta de care se felicită unii, considerând că ea oţeleşte viaţa ; realitatea este, că lupta e tragică, epuizătoare şi disproporţionat de grea, faţă de forţele adolescentului. (Huguenin, op. cit. 118.) Pentru tânărul, care trăieşte, intr'un mediu sănătos, alături de adolescenta sau copila tânără, problema ia un aspect cu toiul diferit. Mai întâi, relaţiunile licite ale sexelor diminuează curiozitatea, dorinţa spontană ce le atrage se evaporează şi ea în plăcerile legitime ale lor ce le oferă colaborarea, conversaţia, contactul spiritual mai intim. Tocmai aici intervine moralitatea veritabilă (ibidem), ce nu constă intr'o luptă sterilă, ci într'o responsabilitate conştientă, Coeducaţia modifică problematica sexuală a tinereţului ridicând’o la rangul unei chestiuni de morală socială şi aceasta, nici cum „in abstracto“, ci în contactul vieţii cotidiene, demonstrând tinereţului, prin frecventarea zilnică a sexului opus: arta dificilă de a putea trăi, in mod demn, cu el E o constatare frapantă, că, in general, practicienii se pronunţă în favoarea coeducaţiunii, pe când teoreticienii se opun in mod categoric. Obiecţiunea principală invocă deosebirile ce există între mentalitatea şi puterea de afirmalaţia a natúréi femeeşti şi bărbăteşti- Singurul remediu este individualizarea metodelor şi respectarea particularităţilor individuale — cum se face in oedagogia naţional- socialistă germană. Dr■ Cecil Reddie, fondatorul şi directorul „Şcoalei Noui“ dela Abbotsholme, unul dintre advesarii eminenţi ai coeducaţiunii, e un antifeminist pronunţat, el e pentru exaltarea virilităţii genului uman. Judecata lui Reddie despre educaţia, este că ea „en théorie est une insanité, et en practique une immoralité“, o exagerare datorită, probabil, faptului că el nu a cunoscut decât şcoli mixte, unde grija pro- alemei coeducaţiei era neglijată. Argumentul lui Stanley Hali, marele psiholog american, e mai serios şi se referă la degenerarea tipului feminin din cauza luptei pentru existenţă la care participă femeia de astăzi. In această privinţă, e cât se poată de riscantă definiţia exactă a naturii masculine şj celei feminine. Cine ar putea susţine că feminitatea se caracterizează
