Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
„Săracii soldaţi au avut ieri o zi frumoasă. Tanti Georgin le-a oferit şi bere, două butoaie. Tare le-a plăcut cu papricaşul de miel. Au primit şi ţigarete, 5 bucăţi pe cap. Tanti Georgin a fost foarte mişcată, pentru că şi soldaţii i-au oferit drept surpriză un coş cu garoafe superbe.”117 în ianuarie 1918, Bayer Irén a primit distincţia Crucii Roşii pentru activitatea sa de infirmieră de la Jimbolia.118 La sfârşitul războiului, Irén i-a ajutat pe răniţi nu doar în spitalul din Jimbolia, ci vroia să se ducă în Görz, unde a fost repartizat şi soţul său, şi să lucreze acolo ca infirmieră. Ca la orice tip de administraţie, şi aici au întâmpinat numeroase piedici: „Sunt gata în orice moment să mă duc cu tine, dragul meu. Deşi tare mă tem că asta este acum imposibil, din toate direcţiile aud că din cauza ofensivei pornite, femeile nu au voie să călătorească acum către frontul din Italia.”119 Ernő se pregătea şi el pentru sosirea lui Irén, îi căuta apartament în oraş: „L-aş ajuta cu bucurie pe dragul meu în căutarea apartamentului, dar dacă vrea să fie totul gata până sosesc, atunci mă voi bucura şi de acest lucru.”120 DIVERTISMENT Odată cu avansarea războiului, valorile s-au transformat, viaţa lejeră, fără griji a fost parţial suprimată de sarcinile şi evenimentele de război, cu toate acestea posibilităţile de distracţie nu au dispărut de tot. La Jimbolia, acest orăşel din judeţul Torontal, au existat aproape toate facilităţile pentru un program bogat de distraţii, ca şi în localităţile mai mari: cinema, tenis, patinaj, teatru, baluri etc. Cinematograful a castigat teren la începutul secolului, devenind în scurt timp un instrument de bază al culturii în masă. Pe lângă oraşele mari, acesta a ajuns şi în localităţile mai mici, ba chiar şi pe front, aşa cum reiese din scrisorile lui Fábián Ernő. Intelectualii vremii au văzut în acesta un concurent al teatrului, un mijloc de abrutizare, totuşi acesta oferea, fără îndoială, o posibilitate de evadare din viaţa de zi cu zi, accesibilă şi pentru publicul larg. La Jimbolia, cinematograful a funcţionat şi în perioada Primului Război Mondial, la care mergea şi Bayer Irén cu plăcere. Pe lângă filme, publicul a putut vedea aici înregistrări documentare de pe front, ceea ce i-a dus mai aproape de evenimentele de acolo. „Azi ne ducem cu tanti Georgin la cinema, vine şi Laci şi domnişoara.”121 „Ieri am fost o leneşică, nu i-am scris lui al meu Pú, dar mă va ierta, pentru că am fost la cinema. (...) Aşa de bine mi-a părut ieri să văd la cinema unele fragmente de la Frasin, printre altele • DESTINE BĂNĂŢENE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL • 117 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 24 aprilie 1915 118 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 31 ianuarie 1918 119 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 18 iunie 1918 120 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 22 iunie 1918 121 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 28 iunie 1914 t 45 >
