Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
infirmieră şi după izbucnirea războiului. „în fiecare zi între 5 şi 6 mă duc la înfăşat, lunea sunt repartizată pe întreaga zi. Ieri şi alaltăieri am primit în spital şaptesprezece răniţi gravi.”100 „Mâine primim 58 de răniţi de la Timişoara.”101 împreună cu celelalte femei din familie s-au silit să amelioreze după posibilităţile lor situaţia soldaţilor şi au încercat să rezolve cât mai bine îngrijirea răniţilor, după exemplul oraşelor apropiate: „Mâine dimineaţa la 10 mă duc cu tanti Georgin la Kikinda, mergem să vedem spitalele militare.”102 Bayer Irén era un suflet sensibil, iată ce scrie lui Ernő despre moartea unui pacient din spital: „Azi am avut o zi foarte tristă, după-masa l-am înmormântat pe primul nostru soldat rănit din spital. A fost împuşcat pe gât, prin gură, mâine ar fi împlinit douăzeci şi şapte de ani. Am plâns cu toţii.”103 în spital au făcut tot posibilul pentru ca soldaţii să se vindece cât mai repede şi să se întoarcă pe front. în ianuarie 1915 în spitalul din Jimbolia au fost internaţi o sută de soldaţi, pe restul i-au lăsat să plece, fiind vindecaţi.104 „Ieri am primit de la Timişoara optzeci de răniţi, acum avem aproape două sute.”105 Din scrisorile lui Bayer Irén se conturează situaţia, îngrijirile primite şi numărul soldaţilor răniţi, nu numai în Jimbolia, dar şi în împrejurimi. Putem urmări acest aspect pe toată durata războiului. „Merg iar la spital, şi am avut o zi bună, pentru ca au sosit cincizeci şi opt de răniţi care au fost până acum în Serbia.”106 De câteva ori scrisorile fac aluzie şi la faptul că presa din epocă a ascuns unele informaţii, cu scopul de a nu crea panică şi de a nu demoraliza soldaţii, spre sfârşitul anilor de război: „Am auzit de la cunoştinţe timişorene că au deja cinci sute de răniţi din jos, şi la Becicherec încă vreo trei sute. Ciudat că ziarele n-au scris nimic.”107 De-a-lungul războiului, infirmierii au primit diferite vaccinuri, pentru a-i proteja de bolile aduse de soldaţi, de ex. în luna martie a anului 1915 lucrătorii spitalului au fost vaccinaţi împotriva variolei.108 Din lipsă de locuri, răniţii au fost cazaţi nu numai în spital, ci şi la case: „Răniţi avem acum destui, chiar şi la tanti Georgin sunt doi voluntari cehi. Ştiu foarte puţină germană.”109 „La tanti Georgin încă mai este împreună compania de soldaţi, ba chiar s-au înmulţit. Stă acolo un cadet, un băiat din Cestereg, pe nume Lecher, care a fost rănit pe mâna dreaptă.”110 100 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 26 septembrie 1914 101 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 13 octombrie 1914 102 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 21 octombrie 1914 103 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 9 noiembrie 1914 104 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 3 ianuarie 1915 105 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 14 martie 1915 106 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 4 noiembrie 1915 107 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 4 octombrie 1915 108 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 17 martie 1915 109 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 19 octombrie 1914 110 Scrisoarea lui Bayer Irén către Fábián Ernő, 7 ianuarie 1915 • DESTINE BĂNĂŢENE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL • C 43 >
