Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
• SZILÁGYI Mária / NÉMETH Ferenc • De două zile, slavă Domnului, este linişte. Ora opt, mă duc deja la culcare. Poate Scumpa mea a ajuns deja la Reşiţa. La opt jumătate cinci şrapnele în apropiere. 27 august. Vineri. Mă trezesc la cinci, când Johann anunţă că probabil îi vom ataca pe ruşi. îl ascult cu scepticism, pentru că nu suntem destul de puternici, şi nici artilerie destulă nu avem la dispoziţie. Nu le dau prea multă atenţie, şi totuşi când, la ora opt vreau să ies afară în tranşee, artileria noastră începe să tragă teribil. Aşa că mă întorc din drum, şi nu mai fac vizita la pacienţi, ar fi primejdios să ma duc acolo. Artileria trage de la şapte jumătate la nouă şi jumătate, dar cu toate acestea eu tai liniştit pe îngeraşul meu şi pe mine însumi de pe film, ca să compun niste imagini frumoase şi într-adevăr, acestea au ieşit fabuloase. Tare mă bucur de ele, în special de una frumoasă, care arată de parcă ar fi o carte poştală adevărată. între timp iar vine un om, îngropat de o grenadă rusească de tip 18, apoi un caporal cu antebraţul rupt. îi trimit mai departe după schimbarea faşelor. Din acest motiv totul întârzie, ai noştri au vrut să înainteze la Vragorka, dar au realizat că nu sunt destul de puternici ca să spargă linia de front a ruşilor, aşa că s-au întors. Se pare că se vor înceta încercările de acest gen, pentru că nu avem trupe necesare pentru asemenea acţiuni, mai degrabă m-aş bucura dacă ne-ar lăsa ruşii în pace. Interesant că, în tot acest scandal făcut de artilerie inamicul a rămas atât de calm. Zău, m-am simţit un pic incomod, vocea metalică a bateriei de artilerie din apropiere sună aşa de urât. Prânzul l-am cerşit de la unitatea 27 şi de la noi, dar a fost bun, mai ales budinca de orez şi compotul de mere. După-masă este linişte deplină, copiez liniştit şi aştept poşta dar, din păcate, azi iar nu am primit nimic. De necrezut ca scumpa mea iubită să nici nu fi răspuns la atâtea scrisori, poate n-are timp, ce-o să fie dacă se mută la Reşiţa, de acolo n-o să primesc nici măcar atât. Sper că mâine voi primi dublu din mult aşteptatele scrisori. îmi petrec cumva timpul până la cinci, mă duc la plimbare până la şase şi jumătate - şapte, când mi se aduce cina. îi zic papricaş, de fapt este carne tocată cu smântână, foarte bună totuşi. Ciocolată, zahăr, caşcaval. La şapte jumătate mi-aduc un nenorocit care şi-a pierdut minţile în tranşee, care vede ruşi peste tot şi se plânge că i s-a stricat închizătorul de puşcă. Gata cu războiul şi pentru acest om sărac, nu-i de mirare, s-a tras în ei cu tunuri de tip 18. Mă culc devreme, nu se ştie ce ne aşteaptă noaptea. 13 septembrie. Luni. în jurul orei cinci dimineaţa ajungem la Piccarna, umblăm fără rost cu toţii, dar după o scurtă pauză continuăm drumul spre Zezava. Ajungem pe la ora şapte, cantina a ajuns deja, aşa că norocul în faţa punctul de prim-ajutor medical camuflat C 26 >
