Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
• DESTINE BĂNĂŢENE IN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL • nostru, ne odihnim şi primim ceva mâncare caldă, apoi pe la ora nouă, când aproape am reuşit să mă aranjez, primim un ordin cum că batalionul să se mute imediat la Ivanje, la cota 277. Ce sa facem, după paisprezece ore de mărşăluit ne supunem şi acestui ordin. Urmăresc lent batalionul. Aici găsesc formaţiuni vechi. Aripa noastră stângă înaintează fabulos, urmăresc prin binoclu momentele interesante. Batalionul nostru tocmai ajunge la destinaţie, când observ că artileria noastră se duce iar naibii, bănuiesc imediat o retragere, iar această presimţire mi-este confirmată în scurt timp - batalionul nostru se retrage către poziţia originală, de acum douăsprezece zile. în dreapta noastră, la zece kilometri distanţă, ruşii au spart frontul nostru. Ne întoarcem într-o stare de spirit teribilă, dar slavă Domnului, ruşii nu ne urmăresc, sper să revenim la poziţia defensivă,65 şi să se restabilească liniştea de dinainte. La amiază luăm prânzul exact la timp. O supă excelentă, carne de vită şi pâine prăjită. Medicul primar, medicul stagiar, cadetul şi căpitanul de la unitate se bucură şi ei de prânzul nostru gustos. Aveam o conversaţie plăcută, când vine ordin ca batalionul nostru să se retragă în pădure, pentru rezervă.66 Ajungem la cinci, rechiziţionez67 o colibă şi mă pun jos, abia mă mai puteam ţine pe picioare. Abia adorm un pic si iarăşi alarmă, dar nu este nimic, aşa că mă culc la loc. La opt mă trezeşte Johann cu cina: gulaşul a fost foarte bun, dar în scurt timp iar adorm, am renunţat de tot la poştă, nu pot să înţeleg cum alţii primesc scrisori, iar eu nimic. Groaznic pentru mine. Mă şi plâng adjutantului meu că de zece zile n-am mai primit nimic iar acesta mă consolează cu ideea că probabil s-a rupt logodna, respectiv s-a terminat iubirea. Dacă într-adevăr ar fi aşa (ceea ce nu cred), ferească-mă Dumnezeu, că nu ştiu ce m-aş face. Ar fi ceva insuportabil pentru mine, şi mai bine aş muri decât să suport aşa ceva. Groaznic. Poate mâine primesc totuşi ceva, dacă s-a restabilit ordinea de dinainte? 2 noiembrie. Marţi. Mă scol la şapte, vizită la pacienţi. Din douăzeci şi doi de candidaţi, treisprezece bolnavi, o persoană la spital. Nimic special. Vreme urâtă, ploioasă, noroi groaznic de mare. înainte de prânz fac două fotografii la doi locotenenţi, dar din păcate din cauza luminii proaste din beci le-am stricat doar, pentru că nu le- am developat destul de bine. La ora 12 masa de prânz: supă, friptură de porc cu găluşte şi varză, ştrudel cu mere. După-masa am dormit un pic. Vine poşta, iarăşi nimic de la îngeraşul meu. Nu am ce să scriu scumpei mele, aşa că 65 Defensiv, de protejare 66 Rezervă 67 Ocupă Í 27 > Călare, o fotografie reuşită
